• Română
  • English
Zoom in Regular Zoom out

Și eu am o voce!

În perioada decembrie 2023 – ianuarie 2024, în cadrul celor 22 de școli speciale partenere ale Sense Internațional România din întreaga țară, a avut loc campania dedicată Zilei Internaționale a Persoanelor cu Dizabilități.  Au fost implicați peste 800 de copii cu surdocecitate și deficiențe senzoriale, împreună cu peste 340 profesori, părinți și voluntari.

Scopul principal a fost de a face surdocecitatea mai bine cunoscută și mai înțeleasă de către publicul larg, precum și de către autorități și instituții din domeniile social, sănătate și educație.

Lut-terapia

Activitățile au avut la bază terapia prin artă, în special lut-terapia, care s-a dovedit a fi o modalitate eficientă de exprimare și comunicare pentru copiii cu astfel de dizabilități. Terapia prin lut este o formă de exprimare care permite elevilor să își exploreze și să își exprime emoțiile, gândurile și experiențele într-un mod creativ și accesibil.

Prin modelarea lutului, elevii au avut oportunitatea de a-și manifesta lumea interioară și de a-și transpune în forme materiale trăirile lor interioare. Operele de artă create au fost diverse și variate, incluzând obiecte în diferite forme și culori, cum ar fi mărgele, brățări, decorațiuni pentru pomul de Crăciun, magneți pentru frigider, figurine de om de zăpadă, suporturi pentru lumânări, covrigi, elefanți, păsări călătoare și multe altele. Sloganul campaniei, "Și eu am o voce!", a fost reflectat în fiecare creație realizată, subliniind importanța de a recunoaște și de a asculta vocea fiecărui individ, indiferent de modalitatea de exprimare.

Impactul asupra copiilor

De asemenea, este esențial de menționat impactul pozitiv pe care acest tip de activitate o are asupra dezvoltării individuale a elevilor. Prin implicarea în procesul creativ și prin intermediul terapiei prin artă, elevii au avut oportunitatea de a-și dezvolta abilitățile motrice fine, de a-și exprima liber gândurile și emoțiile și de a-și consolida încrederea în propria lor capacitate de a-și face cunoscută vocea în lume. Astfel, această campanie a fost nu doar o ocazie de sensibilizare, ci și un mijloc de a oferi încredere în propriile forțe pentru persoanele cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple.

În memoria profesorului Vasile Adamescu

Ca în fiecare an, această campanie o dedicăm celui care a fost Profesorul Vasile Adamescu (1944-2018), o persoană remarcabilă care, în ciuda lipsei totale a văzului și a auzului, a reușit performanțe deosebite în viață, devenind profesor, scriitor și sculptor, un adevărat promotor al drepturilor persoanelor cu surdocecitate.

 

„Vocea persoanelor cu surdocecitate din România” este un proiect derulat de Fundația Sense Internațional România în parteneriat cu Sense International, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund - Romania, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org

„Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă”

Doresc să fiu auzit și văzut!

Și eu am o voce! Doresc să fiu auzit și văzut!

Cu acest mesaj emoționant și cu certitudinea că uniți suntem mai puternici am încheiat cel de-al patrulea atelier organizat în cadrul proiectului „Vocea persoanelor cu surdocecitate din România”, care a avut loc la Bușteni în perioada 11-14 ianuarie 2024.

23 de persoane cu surdocecitate, împreună cu 11 însoțitori (mămici, un tătic și un partener de viață) au discutat despre necesitatea înființării unei asociații a persoanelor cu surdocecitate din România, trecând în revistă principalele puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări ale comunității persoanelor cu surdocecitate, așa cum au fost indentificate la atelierul precedent.

Aceștia au dezbătut despre ce poate face o astfel de asociație pentru a îmbunătăți viața persoanelor cu surdocecitate și și-au exprimat susținerea și dorința de implicare.

Prin intermediul echipei Sense Internațional România, participanții au aflat informații detaliate despre pașii necesari pentru înființarea unei asociații, de la elaborarea unui statut, la alegerea conducerii organizației și stabilirea priorităților.

Surdocecitatea pe scenă

După discuțiile în plen, participanții au lucrat în echipe restrânse și au venit cu propuneri de nume și logo pentru viitoarea asociație: Asociația persoanelor cu surdocecitate din România, Surdocecitate România și Doresc să fiu auzit și văzut au fost doar câteva dintre ideile lor creative.

Apoi, participanții cu grade diferite de surdocecitate au devenit regizori, scenariști și actori în piese de teatru emoționante, cu următoarele tematici: Accesibilitate, Interpreți specializați în limbajul persoanei cu surdocecitate, Activități de conștientizare a surdocecității și Viață independentă.

Prin intermediul scenetelor realiste, am văzut o parte dintre situațiile cu care se poate confrunta o persoană cu surdocecitate în viața de zi cu zi, ce nevoi de sprijin are la locul de muncă, la magazin sau pe stradă, dar și soluții pentru a se bucura de o viață cât mai independentă.

Pe parcursul întregului atelier, comunicarea a fost facilitată de doi interpreți în limba semnelor române, Monica Cătuțoiu și Elena Demeter, absolvente ale cursului de inițiere în surdocecitate pentru interpreți, organizat de SIR în toamna anului 2023.

Orientare și mobilitate în Bușteni

Programul a inclus și de această dată momente de orientare și mobilitate. Participanții s-au bucurat de plimbări în natură cu zăpadă și de un tur ghidat al Castelul Cantacuzino, în premieră pentru mulți dintre ei.

Atelierul s-a încheiat cu o sesiune de sculptură. Fiecare persoană a modelat un obiect din lut, pe care l-a oferit apoi unui coleg de atelier, împreună cu o îmbrățișare, un gând de recunoștință sau cu promisiunea revederii, în primăvară.

14-17 martie, conferința finală

Grupul persoanelor cu surdocecitate se va reuni la București, în perioada 14-17 martie, alături de membrii familiei, interpreți în limba semnelor române și limbaj specific persoanei cu surdocecitate și invitați din partea autorităților naționale, la conferința care va marca finalul proiectului ”Vocea persoanelor cu surdocecitate din România. Legăturile create și planurile creionate pentru o viitoare asociație a persoanelor cu surdocecitate vor continua însă să crească și după încheierea acestui proiect.

„Vocea persoanelor cu surdocecitate din România” este un proiect derulat de Fundația Sense Internațional România în parteneriat cu Sense International, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund - Romania, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org

„Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă”

 

O nouă asociație se naște…

O nouă asociație se naște…

Bogdan, Cătălin, Crina, Delia, Emina, Iohana, Ionel, Iulian, Mădălina, Mario și Oana, cei 11 participanți la atelierul de lucru Și eu am o voce!, cel de-al treilea atelier organizat în cadrul proiectului „Vocea persoanelor cu surdocecitate din România”, au luat decizia de a fonda o asociație a persoanelor cu surdocecitate în România.

În cadrul atelierului care a avut loc la Predeal, în perioada 14-17 decembrie 2023, cei 11 participanți, împreună cu 3 însoțitori și restul echipei Sense Internațional România, au discutat și au dezbătut pe marginea provocărilor cu care se confruntă persoanele cu surdocecitate în România. Astfel, au fost identificate principalele puncte tari, puncte slabe, oportunități și amenințări ale comunității persoanelor cu surdocecitate și au fost creionate câteva priorități pentru viitor.

Discuțiile au fost facilitate de un interpret în limba semnelor române, Monica Cătuțoiu, absolventă a cursului nostru de inițiere în surdocecitate pentru interpreți în LSR, organizat în toamna acestui an.

Puncte tari și oportunități

Faptul că deja s-a creat o echipă de lucru, un grup al persoanelor cu surdocecitate divers și cu experiență de viață diferită, cu încredere în forțele proprii și dorință de schimbare, un grup care începe să își cunoască drepturile și să ceară respectarea lor: iată câteva din punctele tari identificate de participanți.

Colaborarea cu alte asociații ale persoanelor cu surdocecitate din lume, dar și cu Sense Internațional România, cu autorități și instituții de învățământ, identificarea și atragerea de noi membri în grup, diversitatea metodelor de comunicare și apariția de noi tehnologii care vin în sprijinul comunicării, toate acestea sunt doar câteva din oportunitățile dezbătute.

Puncte slabe și amenințări

Izolarea, accesul limitat la informație și insuficiența resurselor de sprijin, vizibilitatea redusă, cunoașterea și înțelegerea precară a surdocecității sunt câteva dintre punctele slabe identificate, alături de, probabil, cel mai important punct slab: lipsa unei asociații reprezentative pentru persoanele cu surdocecitate.

Acestora li se adaugă amenințări externe ce țin de numărul mic de persoane cu surdocecitate identificate, de faptul că deși surdocecitatea este recunoscută de legislația din România ca dizabilitate distinctă, criteriile pentru încadrarea în acest tip de dizabilitate lipsesc. Lipsa interpreților în limbaj specific persoanei cu surdocecitate sau a unui ghid de comunicare a fost încă o dificultate identificată de participanți.

M-am bucurat mult să pot lua parte la această activitate. A fost o experiență foarte frumoasă și valoroasă din multiple puncte de vedere. Astfel, a fost un prilej pentru a-mi lărgi orizontul de cunoaștere cu privire la caracteristici specifice surdocecității și pentru a reflecta, alături de colegii participanți, la principalele provocări pe care aceasta le implică, precum și la potențiale soluții. De asemenea, am avut bucuria de a revedea prieteni vechi și de a lega noi relații de prietenie.

Pe toată durata celor trei zile petrecute la Predeal, atmosfera a fost caldă, sesiunile de lucru fiind asezonate cu plimbări de grup, cu experiențe culinare deosebite și finalizate cu un moment surpriză pregătit de echipa Sense Internațional România, sub forma unui foc de tabără și a darurilor oferite cu prilejul Crăciunului care se apropie.

Bogdan S.

Priorități

Pornind de la cele identificate mai sus, participanții prezenți au stabilit împreună o serie de priorități pentru viitor: în primul rând, înființarea unei asociații a persoanelor cu surdocecitate în România.

Apoi, această nou înființată asociație va putea să militeze activ pentru îmbunătățirea legislației, în principal în ceea ce privește crearea criteriilor de încadrare în tipul de dizabilitate ”surdocecitate” și soluționarea aspectelor ce țin de interpretul în limbaj specific persoanei cu surdocecitate/ghidul de comunicare. Ea poate crește nivelul de conștientizare și sensibilizare a publicului larg și a autorităților cu privire la specificul surdocecității și să se implice activ în programe de dezvoltare a autonomiei personale.

Pașii următori

În ianuarie, vom continua demersul cu cel de-al patrulea și ultim atelier de lucru, unde un număr mai mare de participanți cu surdocecitate vor continua dezbaterile și, dacă doresc, se vor alătura demersului înființării asociației.

În martie 2024, vom organiza în București conferința de încheiere a proiectului, ocazie cu care toți cei implicați, persoane cu surdocecitate, membrii familiei, interpreți în limba semnelor române și limbaj specific persoanei cu surdocecitate, alături de invitați din partea autorităților naționale vor împărtăși rezultatele obținute în cei doi ani de implementare și vor creiona împreună strategia pentru viitorul apropiat.

 

„Vocea persoanelor cu surdocecitate din România” este un proiect derulat de Fundația Sense Internațional România în parteneriat cu Sense International, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund - Romania, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org

„Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă”

 

Meseria asta o faci din vocație

De la interpret al profesorului Vasile Adamescu la profesor psihopedagog

Viorel este profesor psihopedagog la liceul pentru nevăzători din Cluj, același liceu unde a fost elev. A venit în Cluj-Napoca la vârsta de 7 ani și după liceu a urmat psihopedagogia specială. În 2007 a început să lucreze alături de profesorul și mentorul său Vasile Adamescu, persoană cu surdocecitate. 

„Aproape tot ceea ce sunt astăzi ca om i se datorează lui și am încercat să fur cât mai mult din calitățile sale”, povestește Viorel cu multă căldură despre domnul Adamescu, pe care îl descrie drept „un munte de om într-un fizic fragil”I-a fost interpret domnului Adamescu timp de 11 ani și acesta l-a inspirat ulterior și în munca de la catedră. 

„Despre copiii de la școală spun întotdeauna că sunt copiii mei, așa simt să-i numesc. Când ajungi în clasă, li se luminează fața, îți strigă numele, sar pe tine și te îmbrățișează. E cel mai cel mai important moment al zilei, al lunii, al anului!”, povestește Viorel. 

Membru în Consiliul Director al Fundației Sense Internațional România

Despre Fundația Sense Internațional România a auzit prima dată când era elev, tot de la domnul Adamescu. În anul 2006 l-a însoțit la o întâlnire, au urmat apoi mai multe conferințe și mese rotunde, întâlniri cu specialiști din domeniu, autorități și persoane cu surdocecitate. Are amintiri frumoase și din prima ieșire în natură, când au urcat pe munte și s-au plimbat cu bacul pe Dunăre, dar și de la conferințele organizate de SIR. 

„Tot ceea ce face SIR este la nivel european! La conferința Deafblind International de la București, din 2015, au fost persoane din vreo 40 de țări, era ca un furnicar. Atunci am avut ocazia să întâlnim foarte mulți specialiști, persoane cărora le citeam articolele, persoane cu surdocecitate care au făcut performanță”, își amintește Viorel. 

Un alt lucru pe care îl apreciază sunt cursurile de formare organizate de Sense Internațional România, în condițiile în care „universitatea îți oferă doar suportul teoretic, foarte puțină practică”Viorel a absolvit prima ediție a cursul online de inițiere în anul 2021. Își amintește că abia aștepta serile de luni, când aveau loc sesiunile live cu formatorii. 

Un alt lucru valoros pentru el au fost întâlnirile organizate împreună cu autorități locale și județene, reprezentanți ai autorităților care se ocupă de persoane cu dizabilități.  Așa a aflat informații despre serviciile pe care le oferă statul și i-a putut îndruma apoi pe părinți.  

În opinia sa, programul de intervenție timpurie dezvoltat de organizație a fost, de asemenea, unul important: „intervenția timpurie în cazul unui copil cu dizabilități senzoriale multiple este esențială. Sunt ani foarte importanți în viața copilului și fără această intervenție timpurie el rămâne în urmă. Când ai în grădiniță sau în școală un copil care a beneficiat de intervenție timpurie, se vede clar diferența”, subliniază acesta. 

Tânărul profesor consideră munca organizației foarte importantă și uneori se întreabă ce s-ar fi întâmplat în România dacă organizația nu ar fi existat: „probabil că nu știam ce înseamnă surdocecitate, nu aveam acest termen, poate nu exista intervenția timpurie, nu existau profesori așa de buni și multe altele”, concluzionează acesta. Acum, Viorel este membru în Consiliul Director al Fundației Sense Internațional România.

Totul se face cu suflet în meseria asta, o faci din vocație

Pe Viorel îl motivează mult atunci când vede progresele copiilor lui, dorința lor de a învăța, de a-și depăși condiția. 

„Am o fetiță la școală care a început să vorbească abia la 12 ani. Și anul trecut am început să învețe să scrie și să citească, să facă calcule matematice. Acum are 14 ani și reușește să scrie după dictare, literă cu literă”, adaugă acesta. 

La clasă, lucrează mult pentru a le forma elevilor aptitudini de viață independentă: ies împreună pe stradă, merg cu autobuzul, în parcuri, în muzee, în supermarketuri. Ziua de joi și-o petrec de obicei în sala de deprinderi unde gătesc, calcă haine, aspiră, folosesc aparate electrocasnice, miercuri este zi de gătit. Ne gândim ce rețetă facem, o scriem pe caiet, scriem ingredientele și modul de preparare, ne împărțim sarcinile. Ne facem lista de cumpărături și mergem la magazin, fiecare își cumpără produsele din listă, plătește. Deci o întreagă aventură”, povestește Viorel. 

El consideră că dragostea pentru această meserie și creativitatea sunt ingredientele cheie: „un psihopedagog trebuie să-și iubească foarte mult meseria, să fie foarte creativ. Totul se face cu suflet în meseria asta, o faci din vocație”, adaugă Viorel. 

Din vocație rămâne la catedră alături de „copiii lui”, acolo unde simte că munca lui are cel mai mult ecou. Astfel duce mai departe și moștenirea domnului Vasile Adamescu, pe care îl simte în permanență aproape: „îi simt energia tot timpul! E interesant că în sala în care lucra, la parterul școlii, încă se simte mirosul acela de lut și alte substanțe pe care le folosea. Îl simt în permanență lângă mine. O mare parte din ce reușesc să fac astăzi la școală i se datorează lui pentru că era absolut stelar la catedră, chiar și așa, în lipsa văzului și a auzului”. 

Promotor al Drepturilor Persoanelor cu Surdocecitate din România

În februarie 2023, cu ocazia aniversării a 22 de ani de la înființarea Fundației Sense Internațional România, eforturile și dedicarea lui Viorel au fost recunoscute și celebrate, acesta primind Premiul Promotor al Drepturilor Persoanelor cu Surdocecitate din România, ediția 2023. 

Poveste scrisă de Cristina Botezatu

Trebuie să mergem înainte, să lăsăm în urmă greul

Alexandra are 23 de ani și are surdocecitate.

S-a născut prematur la 7 luni și atunci a început lupta ei pentru depășirea obstacolelor. 

„Mi-au pus-o în brațe și mi-au spus: copilul tău nu va auzi, nu va umbla, nu va vorbi, va avea paralizie ori la o mână, ori la picior. M-am speriat! Apoi mi-am spus că a mea trebuie să fie puternică. Am adus-o acasă și am pus-o pe pat, nu puteam nici să o ridic, îmi era frică. A fost foarte greu la început”, își amintește mama ei. 

Mai târziu, a observat că fetița nu scoate nici zgomote și s-a hotărât să o ducă la un control amănunțit. Au urmat multe terapii și tratamente. 

„A fost foarte greu la început, până să mai crească, dar a trecut. Azi puțin, mâine puțin. Cu controale, cu vizite, am făcut masaj, fizioterapie, injecții și a tot avansat’, adaugă mama. 

La 4 ani, Alexandra a spus prima dată "mama” și la 6 ani a făcut primii pași. 

Cu progrese mai mici sau mai mari, Alexandra a început să fie mai independentă și să comunice verbal. 

„Grupul mă ajută să comunic mai bine”

Despre Sense Internațional România (SIR), tânăra a aflat de la școală. A fost curioasă să știe mai multe și s-a alăturat grupului de tineri cu surdocecitate cu care lucrează organizația. 

„Eram foarte curioasă să văd și eu cum merge treaba acolo. Am petrecut zilele cu prietenii cu surdocecitate, a fost foarte interesant”, își amintește Alexandra. 

Tânăra a participat la mai multe excursii și are amintiri frumoase de la munte sau de când a mers cu telegondola la mare. Acolo, la atelierul organizat de SIR, a cunoscut alți tineri cu surdocecitate la fel ca ea, din mai multe orașe ale țării. 

“Pe mine grupul mă ajută să fiu mai deschisă, să comunic mai bine”, mai spune Alexandra. 

“Trebuie să mergem înainte”

Și mama ei s-a bucurat să întâlnească alți copii și părinți care trec prin situații asemănătoare. 

„M-am bucurat când am aflat despre surdocecitate, am realizat că mai există și alți copii ca ea. Îmi doream să îi întâlnesc, mă gândeam că poate se împrietenesc cu copilul meu! Aș fi vrut să le împărtășesc ce am aflat, să am posibilitatea să comunic cu ei”, subliniază mama Alexandrei.

A fost un drum lung pentru cele două, mamă și fiică, iar călătoria continuă cu noi etape și provocări. De câteva luni, tânăra lucrează cu normă întreagă la aceeași fabrică ca mama ei. Opt ore pe zi, în trei ture diferite, uneori i se pare obositor, dar îi place și e mândră că poate face acest lucru. Își dorește să strângă bani pentru școala de șoferi și, dacă va putea, chiar să conducă. 

Mama ei ar vrea să îi încurajeze și pe alți părinți cu povești similare: „Să caute, să pornească de undeva, chiar dacă este greu! Trebuie să mergem înainte, să lăsăm în urmă greul pentru ei. Nu putem să îi lăsăm în urmă! Poți să fii oricum, meriți să fii ajutat!”

Primul curs de inițiere în surdocecitate pentru interpreți în limba semnelor române

Persoanele cu surdocecitate din România reprezintă un grup vulnerabil, marginalizat, izolat, afectat de inegalități și excluziune socială. Combinația celor două dizabilități, de vedere și de auz, ridică bariere grave în calea accesării serviciilor, date fiind dificultățile majore în comunicare, orientare și mobilitate, în accesarea informației, la care se adaugă lipsa interpreților perfecționați în domeniu.

În acest context, Fundația Sense Internațional România a organizat în perioada 4 septembrie-16 octombrie 2023 primul Curs de inițiere în surdocecitate pentru interpreți în limba semnelor române, la care au participat 17 interpreți cu experiență din București, Cluj-Napoca, Timișoara, Craiova, Slatina, Bârlad și Brașov.

Cursul a totalizat un număr de 44 de ore de pregătire teoretică și practică și a avut atât o componentă online, pe platforma de e-learning a organizației, www.cursuri.surdocecitate.ro/, cât și o componentă față în față.

Astfel, în cadrul a patru sesiuni online, cursanții au aflat despre specificul surdocecității, care sunt principalele tipuri și cauze, noțiuni de bază privind anatomia și fiziologia simțurilor, precum și elemente legislative privind surdocecitatea. Un moment special în cadrul cursului a fost prezența lui Viorel Micu, interpret al profesorului Vasile Adamescu, și a invitaților de la Sense Internațional India și Sense UK, care au împărtășit experiența altor țări privind interpretul pentru persoane cu surdocecitate.

Doar uniți putem aduce „lumină‟ în viața persoanelor cu surdocecitate

În atelierul față în față, organizat la Predeal în perioada 14-17 septembrie, participanții au exersat metodele de comunicare și adaptările necesare persoanelor cu surdocecitate, dar și aspecte de orientare și mobilitate, ghidați de trainerul cursului, asistent univ. dr. Ioana Tufar. Prin jocuri de rol și exerciții creative, aceștia au experimentat o parte dintre provocările cu care se confruntă în viața de zi cu zi persoanele cu văzul și auzul afectate.

„Emoția a fost cuvântul ce a străbătut asemeni unui fir roșu această formare. Postura de interpret pentru persoane cu surdocecitate este una extrem de solicitantă pentru un interpret în limba semnelor române. Se știe atât de puțin despre surdocecitate, doar uniți putem schimba mentalități, putem aduce „lumină" în viața persoanelor cu surdocecitate!"- Angela Mate, profesor psihopedagog și interpret în limba semnelor române

 

Aceasta a fost prima ediție a cursului de inițiere în surdocecitate pentru interpreți în limba semnelor române, însă Sense Internațional România intenționează să organizeze și alte ediții.

„Am creat acest prim curs dedicat interpreților în limba semnelor române pentru a răspunde unei nevoi reale de instruire și de informare cu privire la specificul surdocecității ca dizabilitate distinctă și foarte complexă. Ne bucurăm că participanții au primit cursul cu atât de mult entuziasm și ne dorim să organizăm noi ediții pentru a avea cât mai mulți interpreți specializați în domeniul surdocecității. Mai sunt foarte multe de făcut, vom continua și eforturile de armonizare a legislației privind surdocecitatea, dar acum avem alături de noi  interpreți dedicați, prieteni ai persoanelor cu surdocecitate din România”- Etelka Czondi, director Sense Internațional România.

Cursul de inițiere în surdocecitate pentru interpreți în limba semnelor române face parte din proiectul „Vocea persoanelor cu surdocecitate din România". Proiectul este derulat de Fundaţia Sense Internaţional România în parteneriat cu Sense International, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanţat de Islanda, Liechtenstein şi Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.

Despre Programul Active Citizens Fund România

Programul Active Citizens Fund România este finanțat prin Granturile SEE 2014-2021. Obiectivul general al Granturilor este de a reduce disparitățile economice și sociale și a consolida relațiile bilaterale dintre cele 15 state beneficiare și statele donatoare (Islanda, Liechtenstein, Norvegia). Programul este administrat de către consorțiul compus din Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, Fundația pentru Parteneriat, Centrul de Resurse pentru Comunitățile de Romi, Fundația PACT și Frivillighet Norge, care acționează în calitate de Operator de Fond desemnat de către FMO – Oficiul Mecanismului Financiar al Granturilor SEE și Norvegiene. Active Citizens Fund România vizează consolidarea societății civile și a cetățeniei active și creșterea capacității grupurilor vulnerabile. Cu o alocare totală de 46.000.000 euro, programul urmărește dezvoltarea pe termen lung a sustenabilității și capacității sectorului societății civile, intensificând rolul său în promovarea participării democratice, a cetățeniei active și a drepturilor omului și consolidând în același timp relațiile bilaterale cu statele donatoare Islanda, Liechtenstein și Norvegia. Pentru mai multe informații despre Active Citizens Fund în România, vă rugăm accesați http://www.activecitizensfund.ro. Pentru mai multe informații despre Granturile SEE și Norvegiene, accesați http://www.eeagrants.ro.

Poți face multe lucruri chiar dacă nu vezi și nu auzi

Mădălina are 24 de ani și este studentă la un masterat de psihologie clinică. A fost o luptătoare din prima zi de viață: medicii nu i-au dat prea multe șanse când s-a născut și chiar și acum se miră când îi văd istoricul medical. 

Tânăra are surdocecitate, poartă aparat auditiv și ochelari de vedere, dar mult timp s-a considerat o persoană cu deficiență de auz. 

„Am deficiență de vedere din naștere, iar la vârsta de 6 ani, în urma unui tratament, mama a depistat că am și o pierdere de auz, lucru confirmat de mulți medici. Multă vreme, m-am considerat o persoană cu deficiență de auz până când domnul Vasile Adamescu a lansat o carte pe care mi-am dorit-o foarte mult”, povestește Mădălina. 

Potrivit acesteia, faptul că a aflat despre surdocecitate a reprezentat o oportunitate pentru ea. 

“Mi-am gestionat și înțeles mai bine trăirile când am aflat că am ambele deficiențe, am și decis să plec de la școala de surzi și să merg mai departe la facultate. Simpla curiozitate SurdoCE?! mi-a adus multe lucruri frumoase.”

Întâlnirea cu domnul Adamescu

Pe domnul Vasile Adamescu l-a cunoscut la o activitate organizată de Fundația Sense Internațional România. Își amintește întâlnirea ca pe un eveniment major, care a construit foarte mult în povestea ei.  

„A reușit să dea peste cap lucruri din mintea și din sufletul meu, mă gândeam că dacă el a reușit, pot și eu! A fost o inspirație și o dovadă a faptului că, deși nu vezi și nu auzi, poți să faci mult mai multe, ești dincolo de ce presupune dizabilitatea, Acesta este și un principiu din psihopedagogie: dizabilitatea e ceva ce ai, handicapul ți-l impune societatea… Mi-a transformat handicapul în dizabilitate”, adaugă tânăra. 

Ea crede că întâlnirea cu SIR și cu domnul Adamescu a venit ca un răspuns la întrebările pe care le avea. 

„Povestea lui a fost răspunsul care a venit după mulți, mulți ani! Contează foarte mult ce pui în grădina ta, ce semințe pui, pentru că la un moment dat o să răsară, chiar dacă durează mult până când aceste semințe se prind și cresc”, mai spune Mădălina. 

În cei 8 ani de când participă la activitățile SIR, a plantat multe semințe: mai întâi ca participant, apoi ca voluntar și acum, ca parte din echipă.  

Propunerea de angajare a venit într-un moment în care se simțea dezorientată. După ce a absolvit facultatea, și-a luat un an de pauză să se gândească ce își dorește să facă mai departe, dar, privind în urmă, crede că acea pauză a ajutat-o să se cunoască mai bine.

“Propunerea a fost ca un mesaj care îmi spunea: Nu te îngrijora, lucrurile se vor întâmpla cum trebuie să se întâmple! Cred că sunt necesare aceste momente de dezorientare în viață pentru că ne ajută să găsim înapoi calea pe care trebuie să mergem, de care avem nevoie, de fapt”, subliniază Mădălina.

Unul dintre lucrurile pe care le exersează acum în proiectele SIR este răbdarea, alături de multe alte lucruri care construiesc la persoana care este azi. 

“Cred că totul a venit în completare, toate lucrurile pe care le-am învățat. Faptul că am rămas, că a existat o colaborare între SIR și școala mea, faptul că am fost propusă să fac parte din proiecte... De-a lungul timpului, am cunoscut aici multe persoane pe care le admir foarte mult. Totul vine cu provocări și mă învață lucruri!” 

„Să mergi înainte că înapoi ai fost deja”

Mădălina coordonează grupul de tineri cu surdocecitate cu care lucrează SIR, alături de o altă colegă cu această dizabilitate. Interpretează în limba semnelor de fiecare dată când e nevoie, le povestește persoanelor noi despre surdocecitate și drepturile lor.  Consideră că e foarte important că în proiectele SIR sunt promovate drepturile persoanelor cu dizabilități deoarece și ea, și alte persoane pe care le-a întâlnit au fost neîndreptățite în anumite situații și nu își cunoșteau drepturile. Acum îi ajută și pe alții să le afle și se bucură când poate fi de folos.  

Mădălina crede foarte mult în puterea educației și se luptă pentru o educație incluzivă. A învățat să nu renunțe ușor atunci când nu îi iese ceva din prima și să meargă înainte, fiind atentă pe cine lasă în grădina ei. 

Pentru viitor, își dorește propriul cabinet de psihoterapie, unde să îi susțină pe cei care au nevoie și să facă inclusiv cercetări pe tema dizabilității. 

Ce poți face, în opinia Mădălinei, dacă ai o dizabilitate? "Poți să visez, să râzi, să fii pozitiv, să mergi înainte căci înapoi ai fost deja!"

 

Când mâinile sunt ochi și urechi

În perioada 14-17 septembrie, am organizat la Predeal o sesiune de formare față în față cu 15 interpreți în Limba Semnelor Române cu multă experiență din București, Timișoara, Cluj-Napoca, Craiova, Brașov și Bârlad. Timp de patru zile, am descoperit împreună elementele ce țin de metodele de comunicare la persoanele cu surdocecitate, aspectele de orientare și mobilitate, dar și recomandări practice privind interpretarea pentru persoanele cu surdocecitate.

Sesiunea face parte din Cursul de inițiere în surdocecitate pentru interpreți în limba semnelor române, care se desfășoară în perioada 4 septembrie-16 octombrie 2023, parte a proiectului Vocea persoanelor cu surdocecitate din România.

Comunicare, orientare, mobilitate

Tema primei zile de curs a fost Comunicarea la persoanele cu surdocecitate. Împreună cu interpreții în LSR prezenți, am discutat despre sisteme de comunicare construite pe baza limbii semnelor, sisteme de comunicare construite pe baza limbajului verbal (precum alfabetele Block, Braille, Moon), precum și despre alfabetele întemeiate pe configurații ale mâinilor și alfabete bazate pe localizări.

Apoi, participanții au acceptat provocarea de a pune în scenă diferite situații de viață. În cabinetul unui medic, la Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Dizabilități sau la Starea Civilă, interpreții au fost ochii și urechile persoanelor cu surdocecitate, au oferit sprijin și au înțeles mai bine provocările cu care se confruntă acestea în viața de zi cu zi.

În următoarea zi de curs, am discutat despre recomandări privind asigurarea calității interpretării pentru persoanele cu surdocecitate. Interpreții ne-au împărtășit din experiențele lor valoroase și am dezbătut împreună elemente ce țin de aspectul exterior al interpretului, spaţiul de efectuare a comunicării și interpretarea în echipă.

A doua parte a zilei, dedicată orientării și mobilității, a adus o nouă provocare. Legați la ochi, cu auzul diminuat și folosind bastonul alb-roșu, simbol al surdocecității, interpreții s-au lăsat ghidați de un coleg pe un traseu scurt, pentru a simți experiența unei persoane cu această dublă dizabilitate. La final, ei ne-au împărtășit emoțiile pe care le-au simțit, trecând de la teamă și nesiguranță, la încredere, curiozitate și curaj.

„Doar uniți putem aduce lumină în viața persoanelor cu surdocecitate”

După câteva zile intensive, în care am învățat unii de la alții și am creat legături, am încheiat cursul cu multe idei despre ce putem face împreună pentru a sprijini mai mult și mai bine persoanele cu surdocecitate.

Le mulțumim tuturor participanților pentru prezență și implicare, acesta este, într-adevăr, începutul unei frumoase prietenii!

“Prezența atâtor oameni prețioși adunați împreună, conexiunile create înseamnă pentru mine o valoroasă comoară. Se știe atât de puțin despre surdocecitate, doar uniți putem schimba mentalități, putem aduce lumină în viața persoanelor cu surdocecitate! Postura de interpret pentru persoanele cu surdocecitate e una extrem de solicitantă și deloc ușoară pentru un interpret în LSR. Să fiu interpret în LSR este bucuria vieții mele, să fiu interpret pentru persoane cu surdocecitate e provocarea vieții mele! Mulțumesc pentru tot ce am primit în acest curs și aștept cu mult interes continuarea!” Angela M.

"Mă bucur enorm de mult că mi-ați oferit această oportunitate unică, aici am învățat multe lucruri, importante, dar de un real folos. Am descoperit în timpul unui exercițiu că pot să mă bucur din nou de lucruri mărunte, m-am bucurat de un aplaudat în palme pentru o reușită. Dar câte provocări există și dincolo de viața noastră cotidiană! Vă mulțumesc că m-ați primit în familia voastră! Îmi doresc din suflet ca acest început să nu aibă un sfârșit!" Mihaela D.

”Am apreciat mult efortul și disponibilitatea formatorilor de a-mi oferi informații atât de valoroase despre persoanele cu surdocecitate. Realizez că sunt mai bogată emoțional și intelectual pentru că am împrumutat din trăirile și experiențele celor din grup, persoane mature și experimentate în munca lor pentru semeni. Sunt sigură că informațiile îmi vor fi utile și necesare în munca mea.” Diana S.

„Vocea persoanelor cu surdocecitate din România” este un proiect derulat de Fundația Sense Internațional România în parteneriat cu Sense International, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund - Romania, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.

„Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă”

“E bine să arătăm cum este o persoană cu surdocecitate, suntem egali cu ceilalți”

“Numele meu este Crina, am 39 de ani și sunt din Cluj”. Crina zâmbește și ne arată prin semne pistruii, semnul pe care l-a ales să o reprezinte. 

Crina comunică prin semne, nu aude din naștere și poartă ochelari. A crescut într-o familie unită, cu ambii părinți surzi, cu frați și surori auzitori și o soră asemeni ei, cu surdocecitate. 

Mult timp nu s-a considerat o persoană cu surdocecitate, doar surdă. A învățat secretele croitoriei la liceu, apoi s-a angajat într-o croitorie unde a lucrat 9 ani. A lucrat și într-un supermarket, unde a aranjat marfă la raft, toate experiențe din care a învățat mult.

Despre surdocecitate a aflat de la mama ei, Elena, cu care a avut o relație foarte apropiată. 

“În anul 2006-2007, mama a fost în Finlanda, unde avea o prietenă și un grup cu care făcea activități cu persoane cu surdocecitate. S-a simțit bine acolo și a descoperit lucruri noi. Când s-a întors acasă, a întrebat despre surdocecitate și a aflat că există Fundația Sense Internațional România (SIR). A fost impresionată de proiectele și activitățile de aici”, își amintește Crina. 

Curioasă, tânăra a mers cu ea la întâlniri, a cunoscut oameni noi și a înțeles mai bine ce înseamnă surdocecitatea.

„Așa am descoperit că și eu sunt o persoană cu surdocecitate și e O.K. asta”, spune Crina zâmbind.

Mama ei a învățat-o semnele și așa au reușit să comunice foarte bine. 

“Era foarte interesată să fie aproape de oameni, comunicam și mână peste mână, și prin semne. Chiar dacă vedea mai greu, zicea mereu că se poate. Eu am simțit o legătură foarte importantă cu ea prin comunicare. Chiar și când era întuneric, puteam să comunicăm”, adaugă tânăra. 

Tot de la mama ei a învățat blândețea și răbdarea, pe care le aplică acum în activitățile cu tinerii și copiii cu surdocecitate din proiectele SIR. 

De la participant la activități, la angajat 

În primăvara anului 2022, Crina a primit cu bucurie oportunitatea de a se alătura echipei fundației și de a continua, astfel, munca mamei ei care nu mai este printre noi. 

„A fost minunat să cunosc persoane noi, m-am simțit conectată, am simțit o dragoste. Am acceptat să lucrez la SIR nu neapărat pentru mine, cât pentru cei din jurul meu”, adaugă Crina.

Acum coordonează grupul de tineri cu surdocecitate, alături de o altă colegă cu surdocecitate. Ține legătura cu membrii grupului, propune teme de discuție și explică prin semne pentru cei care nu comunică verbal. 

A participat la mai multe ateliere și excursii cu grupul de tineri. La început nu se simțea confortabil să vorbească în fața lor, acum îi place să povestească și altora despre surdocecitate.  

„E bine să nu fim ascunși și să arătăm cum este o persoană cu surdocecitate, ce poate, ce talente are, că suntem egali cu ceilalți”, spune Crina. 

În întâlnirile cu tinerii din grup a observat că unele persoane înțeleg mai ușor, altele mai greu și a învățat să se adapteze fiecăruia. 

„Dacă o persoană este nouă, îi spun că surdocecitatea este deficiență de auz și de vedere: vedere slabă, auz slab. Unii sunt surzi, au aparate, poartă ochelari, sunt mai multe categorii de surdocecitatea, le dau și exemple. Unele persoane nu acceptă, se simt doar surzi, am răbdare și le explic”, rezumă Crina felul în care povestește despre surdocecitate. 

Dintre toate activitățile la care a participat, cel mai mult îi plac întâlnirile față în față, când oamenii comunică, zâmbesc mult și se creează legături mai puternice. 

“Se molipsesc unii de la alții cu lumină, au încredere în prieteni și se influențează. În lumină trebuie să fie și înțelegere, și blândețe”, amintește din nou Crina despre blândețea pe care a învățat-o de la mama ei, care o ghidează și acum. 

“Mergem până la capăt, deși nu știu unde e capătul ăsta”

Pentru viitor, își dorește mai multe proiecte și activități, să comunice mai mult și mai bine.

Ca persoană cu surdocecitate, Crina simte că poate să facă tot ce își dorește. Îi place să călătorească, să descopere culturi noi, să încerce mâncăruri din gastronomii diferite. 

Se descurcă bine și cu trenul, și cu avionul. Înainte de a pleca într-o nouă călătorie, se documentează: caută pe telefon itinerariul, informații despre hotelul unde urmează să stea, citește comentariile și impresiile altor călători. Recent a fost într-o excursie în Grecia, împreună cu tatăl ei și sora mai mică, într-un grup mare de persoane care nu aud. 

În viitor, visează la destinații mai îndepărtate, precum Africa sau Asia, dar până atunci crede că mai are lucruri de făcut în grupul tinerilor cu surdocecitate.

„Vreau să lucrez în continuare, să dezvoltăm proiecte în echipă. Nu vreau să mă gândesc lasă că merge și așa, nu! Mergem până la capăt, deși nu știu unde e capătul ăsta!”

Chiar dacă ce ți-ai propus este greu, nu înseamnă că e imposibil!

Iulian are 22 de ani, poartă ochelari și uneori aparat auditiv deoarece auzul îi este undeva la aproximativ 50%. 

A terminat liceul în Focșani și de doi ani lucrează la o fabrică de mase plastice. La început, ambala și despacheta comenzi, apoi a avansat, iar acum învață totul despre mașinile de producție pentru a prelua treaba colegului inginer care urmează să se pensioneze. A avansat mult și e mândru de cum s-a descurcat, acesta fiind și primul lui loc de muncă. 

Când era în clasa a XI-a, a întâlnit pentru prima dată echipa Sense Internațional România (SIR) într-o excursie la Brașov. A aflat atunci despre Hellen Keller, persoană cu surdocecitate faimoasă. A fost curios să afle mai multe și a căutat numele ei pe Google. 

“Când am auzit că ea nu vedea și nu auzea deloc și s-a descurcat așa bine, mi-am dat interesul să aflu mai multe despre aceste persoane speciale”, își amintește Iulian. 

În următoarele ateliere SIR a aflat și povestea alor persoane cu surdocecitate care au reușit în viață și asta i-a dat încredere în forțele lui. 

“Când eram mai mic, nu prea aveam încredere în mine, chiar și acum mă mai încurc la capitolul ăsta. Dar, când am intrat în contact cu mai multe persoane care se descurcă bine în toate situațiile, am început să capăt și eu mai multă încredere. A fost o experiență bună. Cred că dacă nu aveam contact cu aceste povești, aș fi rămas la același nivel cu încrederea”, spune tânărul.

Grupul tinerilor cu surdocecitate

Când a început să vină la activitățile organizate de SIR, a simțit apartenență la un grup de oameni extraordinari și asta l-a bucurat. Din anul 2020 este membru în grupul de tineri cu surdocecitate cu care lucrează SIR.

“Atunci când aparții unui grup, poți să vorbești subiecte pe care le aveți în comun, poți să apelezi la cineva atunci când ai nevoie, crește înțelegerea”, adaugă tânărul.

I-au plăcut și discuțiile despre drepturile persoanelor cu dizabilități și a reținut multe lucruri care îl ajută să se descurce când călătorește.

“Am învățat despre drepturile noastre, despre cum ne poate sprijini societatea în diverse situații, că poți să găsești sprijin oriunde, chiar dacă uneori ți se pare că ești singur pe acest drum. Asta ajută să ai o mândrie mai mare față de tine”, povestește tânărul.

Iulian crede că munca Sense Internațional România este importantă pentru că unește oamenii.

“Ne unim noi, ca parte din societate, ne ajută să înțelegem anumite lucruri, să ne descurcăm, să înțelegem cum funcționează societatea. E important pentru că foarte mulți nu știu că există lucruri care să îi ajute. Unele lucruri discutate aici nu le auzi altfel, poate nici nu te-ai gândit la ele”, mai spune acesta.

„Dacă pot să ajut cu ceva, vreau să ajut”

Iulian este un prieten bun, pregătit cu un sfat sau cu o mână de ajutor pentru oricine are nevoie. I-a plăcut mereu să îi ajute pe ceilalți și acum are mai multă încredere că se poate descurca în orice situație.

„Dacă pot să ajut cu ceva, vreau să ajut. Chiar și cu o întrebare, să merg cu cineva la bancă, la spital, să îl ajut să înțeleagă. De exemplu, am fost cu cineva la spital să întrebe unde este internată o persoană. Cel cu care am fost auzea, dar îi era rușine să vorbească pentru că i se părea că nu vorbește foarte clar, așa că am mers cu el la spital”, adaugă Iulian.

Simte că are o înțelegere și o empatie mai mari, asemenea oamenilor care au trecut prin lucruri mai grele. Atunci când ai ambele simțuri afectate, vederea și auzul, ai nevoi diferite, spune tânărul, dar, chiar și așa, crede că poate face toate lucrurile pe care le poate face oricine.

“Chiar dacă ce ți-ai propus este greu, nu înseamnă că e imposibil! Faptul că este greu îți oferă o satisfacție mai mare la final”

Satisfacție a simțit și când s-a urcat pentru prima dată pe schiuri, tot într-o activitate SIR. La început, s-a gândit că poate e la fel ca pe patine sau pe role, dar și-a dat seama repede că nu este așa.

„Pe schiuri ești blocat, nu pot să te miști deloc și ai senzația de lipsă de control, că nu o să poți să controlezi picioarele. Dar m-am descurcat bine pentru că eu încerc să o dau înainte, chiar dacă în interiorul meu este o luptă întreagă”, mărturisește tânărul.

Pentru viitor, își dorește să-și întemeieze o familie, să îi ajute în continuare pe ceilalți, dar și să aibă grijă de el. Vrea să împace timpul liber cu munca și speră ca într-o zi să reînceapă să deseneze, una dintre pasiunile sale mai vechi. Vrea să participe în continuare la activități cu grupul tinerilor cu surdocecitate și să simtă că face parte dintr-o comunitate.

Iulian la Predeal