Să facem joaca incluzivă: povești senzoriale

Poți adapta orice poveste într-o poveste senzorială.

Ai nevoie doar de puțină imaginație, puțină cercetare și găsirea materialelor care să aducă povestea la viață.

Noi am ales această carte. Se numește "Toddle Waddle" și are imagini foarte, foarte clare.

Conține diferite animale și diferite sunete.

Și este foarte important să folosim sunetele când parcurgem cartea.

Astfel  își creează un ritm, o cadență și o rutina proprie.

Și exact ritmul, cadențași rutina le place copiilor noștri.

Acest buton semnifică începutul poveștii.

Dacă Anne apasă butonul...

[se aude înregistrarea] "Astăzi vom citi 'Toddle Waddle', ești gata?"

Deci, este ca o anunțare a copilului, ca să se pregătească pentru poveste.

Permite copilului să exploreze obiectele.

Jucați-vă puțin cu fiecare obiect în parte, obiecte cu ajutorul cărora veți spune povestea.

Tessie Toddle!

Și aici o avem și pe prietena ei...

Rața Waddle «mac, mac».

Deci, este foarte important să nu folosim prea multe obiecte.

Lăsați copilul să se obișnuiască cu obiectele prezentate.

Uite, avem șlapi. Lipa, lipa.

Este esențial să folosim obiecte reale, obiecte pe care le folosim zi de zi.

În acest mod sunetele scoase vor fi cele reale, având astfel o procesare auditivă, cât și una vizuală.

Așa putând fi dezvoltate în timp.

Uneori putem scoate celelalte obiecte din poveste, așa rămânând doar cele pe care le-au explorat.

Copiii sunt capabili să urmărească povestea, dar ține de tine să folosești foarte multe repetiții.

Și să creezi un ritm. Deci - lipa, lipa! Lipa, lipa! Lipa, lipa!

Toddle Waddle! Toddle Waddle! «mac, mac»

Lipa, lipa! Lipa, lipa! Lipa, lipa! Lipa, lipa!

Toddle Waddle! Toddle Waddle! «mac, mac»

Poveștile senzoriale sunt ideale ca activitate 1:1 pentru început, astfel copilul poate să învețe rutina

și repetiția poveștii.

Și să înțeleagă firul narativ înainte de a face această activitate la clasă, poate.

Și este important să folosim obiecte de zi cu zi, obiecte simple pe care copilul să le recunoască.

Este esențial să le dezvoltăm independența, adică să fie capabili să spună povestea independent, în propriul mod.

Dar totodată să deprindă acele abilități de relaționare cu frații și surorile,

să le dezvolte împreună, astfel încât să devină o activitate de grup, dar și una individuală.