incluziune

Și eu simt muzica! Ediția a II-a

Published 4 martie 2026 | By surdocecitate.ro

Campania „Și eu simt muzica! – Meloterapie pentru copiii cu surdocecitate și dizabilități senzoriale multiple”, ajunsă la cea de-a doua ediție, a adus din nou bucurie, vibrație și conexiune în școlile partenere din întreaga țară.

Ca în fiecare an aceasta a fost dedicată memoriei lui Vasile Adamescu, profesor, artist, scriitor și promotor al drepturilor persoanelor cu surdocecitate.

Printre obiectivele campaniei putem enumera stimularea multisenzorială a copiilor cu surdocecitate și dizabilități senzoriale multiple, dezvoltarea abilităților lor socio-emoționale și crearea unui cadru sigur și stimulativ în care aceștia să exploreze, să experimenteze și să exprime emoții prin intermediul muzicii.

În cadrul ediției a II-a, 626 de copii au participat la activități de meloterapie, alături de 294 de profesori, părinți, frați și voluntari.

Preșcolarii și elevii au participat la jocuri muzicale, exerciții de ritm și mișcare, audiții muzicale și activități de explorare a sunetelor cu ajutorul kiturilor de instrumente muzicale donate de Fundația Sense Internațional România, fiind încurajați să perceapă muzica nu doar prin auz, ci și prin vibrații, mișcare și contact tactil.

Sub titluri precum „Simt muzica în mâini”, „Ritmurile prieteniei”, „Instrumente care vorbesc” sau „Dansul vibrațiilor”, copiii au explorat instrumente cu vibrații puternice – tambur, tobe oceanice, clopot angogo, kalimba, vibraslap, cajon, xilofon cu vibrație sau clopoței – fiind ghidați prin contact tactil și semnale vibratorii.

Activitățile de acest tip contribuie semnificativ la dezvoltarea comunicării copiilor cu surdocecitate și dizabilități senzoriale multiple, oferindu-le modalități alternative de exprimare prin vibrație, ritm și interacțiune tactilă. Deși campania a fost realizată în lunile decembrie și ianuarie, impactul ei nu se oprește aici. Atât instrumentele muzicale din cadrul acestei ediții, cât și cele din prima ediție continuă să fie utilizate în activitățile terapeutice individuale, în jocuri de grup sau pur și simplu ca momente de relaxare, devenind parte integrantă a procesului educațional și terapeutic.

Campania „Și eu simt muzica!” demonstrează că meloterapia este o metodă eficientă de stimulare și comunicare, creând un mediu sigur, expresiv și incluziv, în care copiii pot simți muzica și interacționa cu ceilalți, contribuind la dezvoltarea lor emoțională, socială și senzorială.

Campania a inclus pe 3 decembrie, de Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, atelierul online „Și eu simt muzica – terapie prin muzică la copiii cu surdocecitate și dizabilități senzoriale”, desfășurat online.

Atelierul a fost susținut de Russ Palmer, muzicoterapeut internațional și practician în terapie vibroacustică, născut surd și diagnosticat cu sindromul Usher, ceea ce îl face persoană cu surdocecitate. Russ folosește două implanturi cohleare și, împreună cu soția sa, Riitta, a dezvoltat comunicarea socio-haptică, aplicând mesaje tactile și vibrații muzicale pentru stimularea percepției senzoriale la persoanele cu dizabilități multiple.

„Dincolo de simțuri” – când comunitatea își scrie singură viitorul

Published 13 februarie 2026 | By surdocecitate.ro

În perioada 5–8 februarie 2026, la Predeal, am organizat atelierul „Dincolo de simțuri”, o întâlnire care a adus împreună tineri cu surdocecitate, membri ai familiilor lor și echipa Sense Internațional România. Evenimentul a fost parte a proiectului Global Inclusive Education project (august 2023 – iulie 2026), finanțat de Fundația Nelumbo și Sense Internațional UK.

Dincolo de peisajele de iarnă și momentele de bucurie împărtășită, întâlnirea a avut un obiectiv clar: să ascultăm, să înțelegem, să construim împreună direcțiile strategice pentru următorii ani.

Am organizat două focus grupuri – unul cu tinerii cu surdocecitate și unul cu membrii din familiile acestora. Discuțiile au fost autentice, emoționante și de real ajutor în fundamentarea liniilor strategice ale fundației în următorii ani.

Tinerii au vorbit despre dorința de autonomie, despre barierele de comunicare, despre dificultățile de acces la locuri de muncă adaptate și despre nevoia de tehnologii asistive actualizate. Au vorbit și despre prejudecăți – despre efortul constant de a demonstra că pot, că știu, că merită. Așa cum ne-a mărturisit un tânăr participant: „Îmi era foarte greu uneori să să leg relații noi sau conexiuni noi cu oamenii. Acum am depășit asta, am reușit să o rezolv. Și acum mă simt foarte bine când mă duc în locuri noi, când întâlnesc oameni noi. Dacă vreau, vorbesc, dacă nu, nu.”

Familiile au adus în discuție presiunea responsabilității continue, teama de izolare după finalizarea studiilor și lipsa oportunităților reale de integrare profesională pentru copiii lor.

Mesajul comun a fost clar și anume că accesibilitatea nu este un privilegiu, ci un drept, iar comunicarea accesibilă, interpreții, tehnologiile asistive și oportunitățile de muncă adaptate sunt condiții esențiale pentru o viață demnă.

O parte importantă a întâlnirii a fost dedicată dezvoltării Hubului de Resurse pentru Surdocecitate, la care colegii noștri din UK lucrează intens. Hubul este conceput pentru a sprijini persoanele cu surdocecitate, familiile acestora, precum și specialiștii în domeniu. Participanții au venit cu propuneri concrete, pe care le vom analiza și implementa, astfel încât Hubul să devină un instrument cât mai util pentru toți cei interesați.

Vă invităm să descoperiți resursele disponibile deja, accesînd link-ul https://deafblindness.info/. Acestea includ materiale din România, dar și din alte țări precum Peru, India, Bangladesh, Kenya, Tanzania și Uganda.

Pe lângă momentele dedicate lucrului, am avut parte și de activități distractive, atât în aer liber, cât și în interior. Aceste momente recreative au fost pline de energie și voie bună, oferind participanților ocazia de a se relaxa și de a se distra.

De la plimbarea cu trenul până la Azuga și mersul pe jos până la pârtie, urmat de urcarea cu telegondola, care a stârnit admirația pentru peisajul spectaculos, până la seara petrecută în sala de jocuri a pensiunii, unde mulți au experimentat pentru prima dată bowlingul, fiecare activitate a stârnit râsete, entuziasm și provocări amuzante.