surdocecitate

Când mâinile sunt ochi și urechi

Published 21 septembrie 2023 | By surdocecitate.ro

În perioada 14-17 septembrie, am organizat la Predeal o sesiune de formare față în față cu 15 interpreți în Limba Semnelor Române cu multă experiență din București, Timișoara, Cluj-Napoca, Craiova, Brașov și Bârlad. Timp de patru zile, am descoperit împreună elementele ce țin de metodele de comunicare la persoanele cu surdocecitate, aspectele de orientare și mobilitate, dar și recomandări practice privind interpretarea pentru persoanele cu surdocecitate.

Sesiunea face parte din Cursul de inițiere în surdocecitate pentru interpreți în limba semnelor române, care se desfășoară în perioada 4 septembrie-16 octombrie 2023, parte a proiectului Vocea persoanelor cu surdocecitate din România.

Comunicare, orientare, mobilitate

Tema primei zile de curs a fost Comunicarea la persoanele cu surdocecitate. Împreună cu interpreții în LSR prezenți, am discutat despre sisteme de comunicare construite pe baza limbii semnelor, sisteme de comunicare construite pe baza limbajului verbal (precum alfabetele Block, Braille, Moon), precum și despre alfabetele întemeiate pe configurații ale mâinilor și alfabete bazate pe localizări.

Apoi, participanții au acceptat provocarea de a pune în scenă diferite situații de viață. În cabinetul unui medic, la Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Dizabilități sau la Starea Civilă, interpreții au fost ochii și urechile persoanelor cu surdocecitate, au oferit sprijin și au înțeles mai bine provocările cu care se confruntă acestea în viața de zi cu zi.

În următoarea zi de curs, am discutat despre recomandări privind asigurarea calității interpretării pentru persoanele cu surdocecitate. Interpreții ne-au împărtășit din experiențele lor valoroase și am dezbătut împreună elemente ce țin de aspectul exterior al interpretului, spaţiul de efectuare a comunicării și interpretarea în echipă.

A doua parte a zilei, dedicată orientării și mobilității, a adus o nouă provocare. Legați la ochi, cu auzul diminuat și folosind bastonul alb-roșu, simbol al surdocecității, interpreții s-au lăsat ghidați de un coleg pe un traseu scurt, pentru a simți experiența unei persoane cu această dublă dizabilitate. La final, ei ne-au împărtășit emoțiile pe care le-au simțit, trecând de la teamă și nesiguranță, la încredere, curiozitate și curaj.

„Doar uniți putem aduce lumină în viața persoanelor cu surdocecitate”

După câteva zile intensive, în care am învățat unii de la alții și am creat legături, am încheiat cursul cu multe idei despre ce putem face împreună pentru a sprijini mai mult și mai bine persoanele cu surdocecitate.

Le mulțumim tuturor participanților pentru prezență și implicare, acesta este, într-adevăr, începutul unei frumoase prietenii!

“Prezența atâtor oameni prețioși adunați împreună, conexiunile create înseamnă pentru mine o valoroasă comoară. Se știe atât de puțin despre surdocecitate, doar uniți putem schimba mentalități, putem aduce lumină în viața persoanelor cu surdocecitate! Postura de interpret pentru persoanele cu surdocecitate e una extrem de solicitantă și deloc ușoară pentru un interpret în LSR. Să fiu interpret în LSR este bucuria vieții mele, să fiu interpret pentru persoane cu surdocecitate e provocarea vieții mele! Mulțumesc pentru tot ce am primit în acest curs și aștept cu mult interes continuarea!” Angela M.
"Mă bucur enorm de mult că mi-ați oferit această oportunitate unică, aici am învățat multe lucruri, importante, dar de un real folos. Am descoperit în timpul unui exercițiu că pot să mă bucur din nou de lucruri mărunte, m-am bucurat de un aplaudat în palme pentru o reușită. Dar câte provocări există și dincolo de viața noastră cotidiană! Vă mulțumesc că m-ați primit în familia voastră! Îmi doresc din suflet ca acest început să nu aibă un sfârșit!" Mihaela D.
”Am apreciat mult efortul și disponibilitatea formatorilor de a-mi oferi informații atât de valoroase despre persoanele cu surdocecitate. Realizez că sunt mai bogată emoțional și intelectual pentru că am împrumutat din trăirile și experiențele celor din grup, persoane mature și experimentate în munca lor pentru semeni. Sunt sigură că informațiile îmi vor fi utile și necesare în munca mea.” Diana S.

„Vocea persoanelor cu surdocecitate din România” este un proiect derulat de Fundația Sense Internațional România în parteneriat cu Sense International, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund - Romania, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.

„Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă”

“E bine să arătăm cum este o persoană cu surdocecitate, suntem egali cu ceilalți”

Published 28 august 2023 | By surdocecitate.ro

“Numele meu este Crina, am 39 de ani și sunt din Cluj”. Crina zâmbește și ne arată prin semne pistruii, semnul pe care l-a ales să o reprezinte.

Crina comunică prin semne, nu aude din naștere și poartă ochelari. A crescut într-o familie unită, cu ambii părinți surzi, cu frați și surori auzitori și o soră asemeni ei, cu surdocecitate.

Mult timp nu s-a considerat o persoană cu surdocecitate, doar surdă. A învățat secretele croitoriei la liceu, apoi s-a angajat într-o croitorie unde a lucrat 9 ani. A lucrat și într-un supermarket, unde a aranjat marfă la raft, toate experiențe din care a învățat mult.

Despre surdocecitate a aflat de la mama ei, Elena, cu care a avut o relație foarte apropiată.

“În anul 2006-2007, mama a fost în Finlanda, unde avea o prietenă și un grup cu care făcea activități cu persoane cu surdocecitate. S-a simțit bine acolo și a descoperit lucruri noi. Când s-a întors acasă, a întrebat despre surdocecitate și a aflat că există Fundația Sense Internațional România (SIR). A fost impresionată de proiectele și activitățile de aici”, își amintește Crina.

Curioasă, tânăra a mers cu ea la întâlniri, a cunoscut oameni noi și a înțeles mai bine ce înseamnă surdocecitatea.

„Așa am descoperit că și eu sunt o persoană cu surdocecitate și e O.K. asta”, spune Crina zâmbind.

Mama ei a învățat-o semnele și așa au reușit să comunice foarte bine.

“Era foarte interesată să fie aproape de oameni, comunicam și mână peste mână, și prin semne. Chiar dacă vedea mai greu, zicea mereu că se poate. Eu am simțit o legătură foarte importantă cu ea prin comunicare. Chiar și când era întuneric, puteam să comunicăm”, adaugă tânăra.

Tot de la mama ei a învățat blândețea și răbdarea, pe care le aplică acum în activitățile cu tinerii și copiii cu surdocecitate din proiectele SIR.

De la participant la activități, la angajat

În primăvara anului 2022, Crina a primit cu bucurie oportunitatea de a se alătura echipei fundației și de a continua, astfel, munca mamei ei care nu mai este printre noi.

„A fost minunat să cunosc persoane noi, m-am simțit conectată, am simțit o dragoste. Am acceptat să lucrez la SIR nu neapărat pentru mine, cât pentru cei din jurul meu”, adaugă Crina.

Acum coordonează grupul de tineri cu surdocecitate, alături de o altă colegă cu surdocecitate. Ține legătura cu membrii grupului, propune teme de discuție și explică prin semne pentru cei care nu comunică verbal.

A participat la mai multe ateliere și excursii cu grupul de tineri. La început nu se simțea confortabil să vorbească în fața lor, acum îi place să povestească și altora despre surdocecitate.

„E bine să nu fim ascunși și să arătăm cum este o persoană cu surdocecitate, ce poate, ce talente are, că suntem egali cu ceilalți”, spune Crina.

În întâlnirile cu tinerii din grup a observat că unele persoane înțeleg mai ușor, altele mai greu și a învățat să se adapteze fiecăruia.

„Dacă o persoană este nouă, îi spun că surdocecitatea este deficiență de auz și de vedere: vedere slabă, auz slab. Unii sunt surzi, au aparate, poartă ochelari, sunt mai multe categorii de surdocecitatea, le dau și exemple. Unele persoane nu acceptă, se simt doar surzi, am răbdare și le explic”, rezumă Crina felul în care povestește despre surdocecitate.

Dintre toate activitățile la care a participat, cel mai mult îi plac întâlnirile față în față, când oamenii comunică, zâmbesc mult și se creează legături mai puternice.

“Se molipsesc unii de la alții cu lumină, au încredere în prieteni și se influențează. În lumină trebuie să fie și înțelegere, și blândețe”, amintește din nou Crina despre blândețea pe care a învățat-o de la mama ei, care o ghidează și acum.

“Mergem până la capăt, deși nu știu unde e capătul ăsta”

Pentru viitor, își dorește mai multe proiecte și activități, să comunice mai mult și mai bine.

Ca persoană cu surdocecitate, Crina simte că poate să facă tot ce își dorește. Îi place să călătorească, să descopere culturi noi, să încerce mâncăruri din gastronomii diferite.

Se descurcă bine și cu trenul, și cu avionul. Înainte de a pleca într-o nouă călătorie, se documentează: caută pe telefon itinerariul, informații despre hotelul unde urmează să stea, citește comentariile și impresiile altor călători. Recent a fost într-o excursie în Grecia, împreună cu tatăl ei și sora mai mică, într-un grup mare de persoane care nu aud.

În viitor, visează la destinații mai îndepărtate, precum Africa sau Asia, dar până atunci crede că mai are lucruri de făcut în grupul tinerilor cu surdocecitate.

„Vreau să lucrez în continuare, să dezvoltăm proiecte în echipă. Nu vreau să mă gândesc lasă că merge și așa, nu! Mergem până la capăt, deși nu știu unde e capătul ăsta!”

Chiar dacă ce ți-ai propus este greu, nu înseamnă că e imposibil!

Published 27 iulie 2023 | By surdocecitate.ro

Iulian are 22 de ani, poartă ochelari și uneori aparat auditiv deoarece auzul îi este undeva la aproximativ 50%.

A terminat liceul în Focșani și de doi ani lucrează la o fabrică de mase plastice. La început, ambala și despacheta comenzi, apoi a avansat, iar acum învață totul despre mașinile de producție pentru a prelua treaba colegului inginer care urmează să se pensioneze. A avansat mult și e mândru de cum s-a descurcat, acesta fiind și primul lui loc de muncă.

Când era în clasa a XI-a, a întâlnit pentru prima dată echipa Sense Internațional România (SIR) într-o excursie la Brașov. A aflat atunci despre Hellen Keller, persoană cu surdocecitate faimoasă. A fost curios să afle mai multe și a căutat numele ei pe Google.

“Când am auzit că ea nu vedea și nu auzea deloc și s-a descurcat așa bine, mi-am dat interesul să aflu mai multe despre aceste persoane speciale”, își amintește Iulian.

În următoarele ateliere SIR a aflat și povestea alor persoane cu surdocecitate care au reușit în viață și asta i-a dat încredere în forțele lui.

“Când eram mai mic, nu prea aveam încredere în mine, chiar și acum mă mai încurc la capitolul ăsta. Dar, când am intrat în contact cu mai multe persoane care se descurcă bine în toate situațiile, am început să capăt și eu mai multă încredere. A fost o experiență bună. Cred că dacă nu aveam contact cu aceste povești, aș fi rămas la același nivel cu încrederea”, spune tânărul.

Grupul tinerilor cu surdocecitate

Când a început să vină la activitățile organizate de SIR, a simțit apartenență la un grup de oameni extraordinari și asta l-a bucurat. Din anul 2020 este membru în grupul de tineri cu surdocecitate cu care lucrează SIR.

“Atunci când aparții unui grup, poți să vorbești subiecte pe care le aveți în comun, poți să apelezi la cineva atunci când ai nevoie, crește înțelegerea”, adaugă tânărul.

I-au plăcut și discuțiile despre drepturile persoanelor cu dizabilități și a reținut multe lucruri care îl ajută să se descurce când călătorește.

“Am învățat despre drepturile noastre, despre cum ne poate sprijini societatea în diverse situații, că poți să găsești sprijin oriunde, chiar dacă uneori ți se pare că ești singur pe acest drum. Asta ajută să ai o mândrie mai mare față de tine”, povestește tânărul.

Iulian crede că munca Sense Internațional România este importantă pentru că unește oamenii.

“Ne unim noi, ca parte din societate, ne ajută să înțelegem anumite lucruri, să ne descurcăm, să înțelegem cum funcționează societatea. E important pentru că foarte mulți nu știu că există lucruri care să îi ajute. Unele lucruri discutate aici nu le auzi altfel, poate nici nu te-ai gândit la ele”, mai spune acesta.

„Dacă pot să ajut cu ceva, vreau să ajut”

Iulian este un prieten bun, pregătit cu un sfat sau cu o mână de ajutor pentru oricine are nevoie. I-a plăcut mereu să îi ajute pe ceilalți și acum are mai multă încredere că se poate descurca în orice situație.

„Dacă pot să ajut cu ceva, vreau să ajut. Chiar și cu o întrebare, să merg cu cineva la bancă, la spital, să îl ajut să înțeleagă. De exemplu, am fost cu cineva la spital să întrebe unde este internată o persoană. Cel cu care am fost auzea, dar îi era rușine să vorbească pentru că i se părea că nu vorbește foarte clar, așa că am mers cu el la spital”, adaugă Iulian.

Simte că are o înțelegere și o empatie mai mari, asemenea oamenilor care au trecut prin lucruri mai grele. Atunci când ai ambele simțuri afectate, vederea și auzul, ai nevoi diferite, spune tânărul, dar, chiar și așa, crede că poate face toate lucrurile pe care le poate face oricine.

“Chiar dacă ce ți-ai propus este greu, nu înseamnă că e imposibil! Faptul că este greu îți oferă o satisfacție mai mare la final”

Satisfacție a simțit și când s-a urcat pentru prima dată pe schiuri, tot într-o activitate SIR. La început, s-a gândit că poate e la fel ca pe patine sau pe role, dar și-a dat seama repede că nu este așa.

„Pe schiuri ești blocat, nu pot să te miști deloc și ai senzația de lipsă de control, că nu o să poți să controlezi picioarele. Dar m-am descurcat bine pentru că eu încerc să o dau înainte, chiar dacă în interiorul meu este o luptă întreagă”, mărturisește tânărul.

Pentru viitor, își dorește să-și întemeieze o familie, să îi ajute în continuare pe ceilalți, dar și să aibă grijă de el. Vrea să împace timpul liber cu munca și speră ca într-o zi să reînceapă să deseneze, una dintre pasiunile sale mai vechi. Vrea să participe în continuare la activități cu grupul tinerilor cu surdocecitate și să simtă că face parte dintr-o comunitate.

„Cursul care te îmbogățește intelectual și sufletește”

Published 9 mai 2022 | By surdocecitate.ro

„Acoperiți-vă ochii cu o eșarfă de culoare închisă și mergeți la bucătărie să luați un pahar cu apă.”

Cu ochii acoperiți sau bine închiși, ne ridicăm pe rând din fața laptopului pentru a îndeplini provocarea lansată de Eva Oprea, psihopedagog și unul dintre formatorii cursului de inițiere în surdocecitate. Este a patra sesiune live a cursului și experimentăm pentru câteva momente ce trăiesc persoanele cu deficiențe de vedere. O cursantă povestește că s-a oprit de mai multe ori pe drumul spre bucătărie, de altfel, foarte cunoscut, altcineva spune că s-a simțit frustrat să verse apă pe lângă pahar fiindcă nu s-a putut coordona.

„Atunci când ai vederea deteriorată, este mult mai greu să faci sarcini simple. Nu ne dăm seama de asta până când nu avem o experiență similară. Una este să înțelegem rațional și alta să simțim ce trăiesc persoanele cu simțurile deteriorate”, subliniază Eva Oprea în introducerea capitolului său despre orientare și mobilitate.

O incursiune în lumea persoanelor cu surdocecitate

Ce este surdocecitatea și care sunt cauzele ei, cum comunică persoanele cu deficiențe de văz și auz, detalii despre orientare și mobilitate, dezvoltarea personală și socială, metodele de intervenție și specificul surdocecității la copii, adulți și vârstnici au fost temele abordate la cea de-a doua ediție a cursului de inițiere în surdocecitate, care a avut loc în perioada 28 februarie – 15 aprilie.

Timp de șapte săptămâni, 21 de participanți, cu ocupații și experiențe diverse- studenți, profesori, psihopedagogi, asistenți sociali și logopezi-, au învățat elementele fundamentale, de bază, pe care le vor putea folosi în viața lor personală sau profesională.

A doua ediție a cursului de inițiere în surdocecitate a fost cu atât mai specială cu cât printre participanți s-au aflat și două persoane cu surdocecitate, precum și mama unei fetițe cu această deficiență, care ne-a împărtășit provocările cu care se confruntă. Acestea au participat la curs ca beneficiare ale bursei Vasile Adamescu.

“Sunt recunoscătoare pentru acestă experiență! Am aflat multe lucruri noi în cadrul cursului și sper să-i pot ajuta și pe alții în viitor”, spune A.P.

Cursul a fost accesibil persoanelor cu surdocecitate cu ajutorul celor două interprete în limba semnelor, Ioana Tufar și Mădălina Simion.

„Câștigul pe care îl aduce cursul nu vine doar pe plan intelectual, ci și pe plan sufletesc”

Cei patru formatori, conf. univ. dr. Cristian Buică-Belciu, asist. univ. dr. Ioana Tufar, psiholog Gabriela Jianu și psihopedagog Eva Oprea, au împărtășit cu căldură informații, resurse și exemple practice, care i-au ajutat pe cursanți să înțeleagă mai bine lumea persoanelor cu surdocecitate.

„Mi s-a părut foarte interesant modul în care informația a venit însoțită de exemple ale unor situații reale din experiența specialiștilor. Acest lucru m-a făcut să rețin mult mai ușor informația în sine, informație care va rămâne cu mine și mă va ajuta cu siguranță în viitoarea mea carieră de psihopedagog”, spune I.M, bursier Vasile Adamescu.

Exemplele practice au creat un mediu de învățare antrenant și pentru cursanții care lucrează deja cu persoane cu dizabilități.

“Cursul a fost o experienţă de învăţare şi formare plăcută, antrenantă şi captivantă. Pe lângă aspectele teoretice, au fost prezentate şi multe exemple de bună practică de către formatorii foarte bine pregătiţi, într-o manieră interesantă, motivantă și interactivă. Informaţiile au fost condensate şi presărate cu multe exemple practice. Cu siguranță vor contribui la dezvoltarea mea profesională!”, spune G.L., profesor itinerant și de sprijin.

Cursanții recomandă cursul atât celor care lucrează în domeniu, cât și celor care au în familie persoane cu surdocecitate.

“Modul de abordare a noţiunilor, exemplele date şi maniera de prezentare a informaţiilor de către formatori facilitează înţelegerea nevoilor persoanelor cu această afecţiune şi crearea unei viziuni mai clare în ceea ce priveşte modul în care aceştia comunică, se orientează, dar mai ales, modul în care trebuie să se realizeze intervenţia şi integrarea lor în societate.”- G.L.
„E un curs pe care trebuie să-l parcurgi pentru a afla de la specialiști informații, dar și situații neprevăzute pe care le poți întâmpina.”- L.U.
„Recomand cu mare drag acest curs, deoarece câștigul pe care îl aduce nu vine doar pe plan intelectual, ci și pe plan sufletesc. Consider că orice persoană interesată de domeniul surdocecității ar trebui să ia parte la acest curs, fiindcă există o diferență considerabilă, care nu se poate exprima în cuvinte, între mentalitatea și ideile cu care intri la primul curs și mentalitatea și ideile pe care le ai când ieși de la ultima întâlnire.”- I.M.

Conferința Națională Educația copiilor cu surdocecitate – Din nou împreună!, “un maraton de lecții de viață”

Published 30 martie 2022 | By surdocecitate.ro

În perioada 22-24 martie 2022, Sense Internațional România, în parteneriat cu Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Departamentul de Psihopedagogie Specială, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Departamentul de Psihopedagogie Specială și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Departamentul Științele Educației, a organizat Conferința Națională Educația copiilor cu surdocecitate – Din nou împreună!

Evenimentul a adus împreună peste 100 de participanți, cadre didactice din învățământul special și învățământul de masă care lucrează cu copii cu surdocecitate/DSM, profesori psihopedagogi, studenți, psihologi, asistenți sociali și alți specialiști din domeniu. Am petrecut trei zile intense, cu 12 ore de prezentări live presărate cu povești pline de emoție și speranță.

Cei 20 de invitați lectori au abordat teme actuale, precum dizabilitatea și reziliența în context de război, resurse educaționale digitale pentru copiii cu surdocecitate, modele de intervenție timpurie, studii de caz, au împărtășit bune practici și au celebrat realizări importante.

„Această conferință a fost o experiență de împărtășire a activității profesionale și de celebrare a realizărilor deosebite din acest domeniu. Mulțumim, Sense Internațional România, pentru șansa de a împărtăși și de a ne bucură de numeroase exemple de bună practică ale altor profesioniști dedicați și implicați în educația copilului cu surdocecitate!”, Gyöngyike Lakatos, Profesor psihopedagog, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Cristal Oradea
„O ocazie deosebită de a afla opiniile colegilor despre teme actuale în domeniu, dar și despre interesele, inițiativele și reușitele din munca lor zilnică”, Mihaela Adriana Moldovan, dr., Profesor psihopedagog, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Cristal Oradea

Cea de-a doua conferință online organizată de Sense Internațional România de la începutul pandemiei a folosit și de această dată avantajele mediului virtual pentru a aduce împreună participanți din toată țara și chiar din Republica Moldova, o comunitate vibrantă de specialiști și persoane interesate de acest domeniu, care „s-au conectat cu sufletul”.

„Cred că trebuie să fim recunoscatori contextului pandemic pentru că ne-a obligat să descoperim modalități de fi împreună la distanță. O astfel de conferință plină de conținut specializat are categoric mult mai multe avantaje decat dezavantaje în online: impactul mult mai mare prin accesul unui număr crescut de participanți, invitați de marcă, prezentări și materiale foarte interesante și utile, nu mai vorbesc de costuri! Mulțumesc, Sense, că, și după 20 de ani de la primul curs, învăț în continuare alături de voi!”, Filimon Mihaiela, Profesor psihopedagog, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Sf. Vasile Craiova
„O reală satisfacție să particip la un eveniment la care am simțit că oamenii sunt conectați cu sufletul. Informațiile primite au fost absorbite pur și simplu de către participanți. Este clar că această conferință trebuie să devină o tradiție!”, Viorel Micu, Profesor psihopedagog, Liceul pentru Nevăzători Cluj-Napoca

Lectorii și participanții s-au bucurat să-și revadă colegii din alte orașe, să împărtășească idei și să descopere oameni și lucruri noi deși nu au fost fizic împreună.

”O conferință mult așteptată și mult dorită de mulți profesioniști. Mă bucur nespus că am avut ocazia să îmi revăd colegii din țară, după o perioadă de repaus. Mă bucur enorm să constat că cei doi ani de pandemie ne-au învățat multe, ne-am putut adapta și readapta la toate provocările și am învățat lucruri noi. Aștept cu nerăbdare următoarea ediție!”- Eva Oprea, Profesor psihopedagog, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Cristal Oradea
„Deși despărțiți de „virtual”, am trăit emoția revederii oamenilor dragi, care au pășit alături de noi pe drumul „Intervenției Timpurii”. Au fost zile în care am învățat cât de frumos este să împărtășești din propria experiență și să asculți experiența celor din jurul tău.”- Daniela Anton, Profesor educator, Liceul Tehnologic Special Vasile Pavelcu Iași
„Pentru mine, conferința a fost un eveniment foarte valoros. Am avut oportunitatea de a comunica și împărtăși idei, emoții, bune practici și un prilej extraordinar de a mă conecta și reconecta cu profesori și colegi din toata țara”, Teodora Neagu, Profesor psihopedagog, Centrul Școlar de Educație Incluzivă nr. 2 Sibiu

Toate sesiunile conferinței au beneficiat de interpretare în limba semnelor, asigurată de o echipă dedicată și talentată, formată din Ioana Tufar și Mihaela Dascăl.

„A fost o onoare pentru mine să accesibilizez prin interpretare LSR intervenții profesioniste, însă, totodată, și lecții de viață. Trei zile pline de informații, concepte bine explicate, un maraton util! Să mai tot fie astfel de experiențe!”, Asist. Univ. Dr. Ioana Tufar, interpret limba semnelor

Mai multe detalii despre programul conferinței, precum și abstractele le puteți citi AICI.