10 lucruri de știut despre surdocecitate
Articol semnat de Tracy Stine, persoană cu surdocecitate, scriitoare și promotoare a drepturilor persoanelor cu surdocecitate.
Dărâmând stereotipurile despre surdocecitate
M-am născut surdă și, din punct de vedere legal, nevăzătoare. De-a lungul anilor, am fost nevoită să explic și să corectez o multitudine de concepții greșite.
Multe persoane, atunci când aud cuvântul ”surdocecitate”, se gândesc automat la Helen Keller, scriitoarea cu surdocecitate.
Oamenii trebuie să știe că surdocecitatea nu înseamnă ”total surd și total nevăzător”, ci este mai degrabă un spectru. Unii pot avea deficiențe atât vizuale cât și de auz, alții pot fi surzi și cu cu dificultăți de vedere, alții pot fi complet nevăzători dar cu dificultăți de auz.
Mă consider o persoană cu Surdocecitate, deși port ochelari care corectează vederea și folosesc bastonul alb. Am implant cohlear și pot identifica sunetele din mediul înconjurător, dar nu înțeleg vorbirea decât dacă citesc pe buze, de aproape.
Este posibil ca alte persoane cu surdocecitate să audă și să vadă foarte bine, să poată purta o conversație la telefonul mobil, să nu aibă nevoie de bastonul alb, dar să aibă totuși dificultăți de mobilitate în zone întunecate sau noaptea.
Oricare ar fi variațiunile în pierderea de auz sau de văz, iată 10 lucruri pe care trebuie să le știi despre Surdocecitate:
1. Te rog să nu pui la îndoială abilitatea noastră de a vedea sau de a auzi
În urmă cu ceva timp, în social media, devenise virală imaginea unei femei cu baston alb uitându-se într-un telefon mobil. Au fost multe comentarii negative și îndoieli exprimate cu privire la ”lipsa ei de vedere”.
După cum am menționat deja, lipsa auzului, lipsa vederii și surdocecitatea sunt pe un spectru de limitări. Nu există două persoane cu același grad de pierdere a simțurilor, nici măcar cu același nivel de independență și adaptare.
Nu trebuie să vă dovedim nimic.
2. Dacă ești în spațiul nostru, te rugăm să nu muți lucrurile de la locul lor
Dacă ești în vizită la o persoană cu Surdocecitate, nu-i muta lucrurile de la locul lor. Avem nevoie de aceste lucruri exact acolo unde le-am așezat noi, astfel încât să le putem găsi repede.
Pentru noi nu există ”scanare” vizuală, deci dacă un lucru este mutat, ne ia mult timp să-l găsim tactil. Chiar și dacă ceva este mutat 30 de centimetri, pentru mine este ”pierdut”.
Acest lucru este valabil și în spațiile publice, cum ar fi într-un restaurant. Dacă am pus bastonul, telefonul sau geanta pe o masa sau un scaun, te rog să îmi ceri permisiunea de a le muta înainte de a le atinge.
Dacă totuși muți un obiect, spune-ne exact unde l-ai pus.
3. Pentru a ne atrage atenția, atinge-ne cu mâna pe braț sau pe încheietura mâinii
Să dai din mâini în fața noastră nu va funcționa, ba chiar ne va speria. Să ne bați pe umăr este în regulă, dar va fi nevoie de ceva timp să te identificăm, pentru că va trebui să scanăm în jurul nostru până te găsim.
În schimb, poți să ne atingi încheietura mâinii sau umărul și să ții mâna acolo. Astfel, noi te vom putea urmări, urmându-ți mâna, apoi brațul până la față.
De asemenea, identifică-te de fiecare dată când ne întâlnim; chiar dacă cunoști pe cineva de mulți ani, din cauza pierderii de vedere nu putem identifica pe cineva imediat. Aveam o cunoștință care își schimba mereu coafura și culoarea părului, ceea ce făcea identificarea mai complicată – și o știu de 15 ani.
Te rog să nu joci cu noi ”ghici cine e” întrebându-ne cine credem că ești. Este pur și simplu infantil și enervant.
4. Te rog să nu ne atingi sau să prinzi bastonul, câinele ghid sau dispozitivul asistiv pentru mobilitate
Depindem ce aceste instrumente pentru o mobilitate independentă. Dacă te plimbi alături de noi, te rog să nu apuci de baston pentru a evita lovirea unui obstacol – asta este treaba bastonului! Nu ne opri sau nu ne împinge din calea unui obstacol. În aparență poate părea că ne vom lovi de un perete, dar poate chiar avem nevoie să găsim acel perete, un reper ca să ne putem orienta.
Un câine ghid cu ham este mereu la muncă, dacă îi distragi atenția vorbindu-i sau mângâindu-l, situația poate deveni periculoasă pentru stăpân iar câinele să omită să observe un obstacol important.
Sunt tot mai multe știri cu oameni însoțiți de câini ghid, hărțuiți pentru că nu dau voie celorlalți să le mângâie animalul. NU este câinele vostru și nici treaba voastră, ne puneți în pericol și ne limitați libertatea.
Lăsați-ne să ne vedem de viața noastră în mod independent și nu vă băgați.
5. Se prea poate să ne mișcăm pentru ca să putem vedea sau auzi mai bine
Câteodată se poate ca nivelul luminii sau al sunetului să ne deranjeze, prin urmare schimbăm locul sau ne mutăm altundeva. Nu te irita dacă te rugăm să te muți sau dacă solicităm un alt mod de așezare în spațiu. Încercăm doar să optimizăm nivelul de comunicare cu tine.
Este posibil să ne schimbăm locul pentru a vedea sau a auzi mai bine – de exemplu, să evităm razele de lumină. Te rog, nu ne copia mișcările. Devine un dans ciudat.
6. Mâine noastre sunt ochii noștri
Multe persoane cu Surdocecitate sunt ”tactile”, obținem aproape toată (sau multă) informația prin simțul tactil.
Pemiteți-ne să explorăm mediul înconjurător prin atingere. Dacă stăm la o masă, dorim să știm ce este pe masa atingând lucrurile. Nu ne împiedica să facem asta și nu muta lucrurile astfel încât să nu ne fie la îndemână. Prin aceste gesturi ne crezi niște copii și ești condescendent.
De asemenea, nu ne întreba dacă vrem să îți atingem fața. Este ciudat. Putem simți caracterul unui om mai bine printr-o strângere de mână și prin felul în care ne vorbești sau ne tratezi, decât prin felul în care arăți.
7. Te rog să ne întrebi dacă avem nevoie de ajutor.
Se poate să vezi o persoană cu Surdocecitate și să simți imediat impulsul de a ajuta. Oameni binevoitori ne-au tot tras și împins în mod ciudat către un scaun, pe o trecere de pietoni, sau într-un alt loc fără măcar să ne întrebe sau să știe ce vrem să facem.
Mai întâi, te rog să ne întrebi dacă avem nevoie de asistență.
Nu te supăra dacă te refuzăm. Suntem destul de capabili să fim independenți. Dacă avem totuși nevoie de asistență, lasă-ne să te ținem de cot sau de umăr pentru ghidare. Așa, suntem cu un pas în urma ta și putem simți încotro te îndrepți, dacă urci sau cobori etc.
Nu trage de noi, nu ne trage după tine, nu ne forța să mergem în fața ta ca un scut uman.
În caz de urgență, desenează un X mare pe spatele (dinspre umăr spre talie) sau pe partea superioară a brațului persoanei cu surdocecitate, semnalând urgența și necesitatea de a te urma fără întrebări. Odată ajunși într-un loc sigur, asigură-te că ne explici care a fost urgența.
8. Avem nevoie de timp mai mult ca să facem lucruri
Lasă-ne să facem ce avem de făcut în ritmul nostru propriu și cu propriile noastre metode.
Nu-ți pierde răbdarea și nu apuca lucrurile din mâinile noastre doar ca să fie făcute mai repede, mai ales dacă este vorba despre lucruri personale, cum ar fi un portofel. Este mult mai util să ne sprijini să fim independenți decât să faci tu lucrurile pentru noi, în ritmul tău. De exemplu, du-ne cu mașina la bancă să ne rezolvăm problemele, mai degrabă decât să spui: ”scot eu bani pentru tine de la bancomat și ți-i dau mai târziu, când am și eu de rezolvat probleme prin oraș”. Atunci când putem să facem noi înșine aceste lucruri, ne crește gradul de independență și încrederea, în timp ce a face lucrurile pentru noi, în locul nostru, le scade.
9. Nu ne compătimi și nu ne trata de sus
Suntem ființe umane care facem tot posibilul să ne descurcăm în lumea asta, exact ca tine.
Probabil că avem unele simțuri afectate, dar nu și creierul. Tratează-ne cu demnitate și întreabă-ne ce poți face ca să ajuți; nu presupune că nu putem face ceva anume.
Stigmatul că am fi o povară a sistemului este complet neadevărat. Multe persoane cu Surdocecitate au locuri de muncă, au propriile familii, educație universitară și vieți împlinite.
Povara ține de stereotipurile oamenilor în general și de părerile lor negative, precum și de lipsa oportunităților privind accesibilitatea.
10. Nu ne mai spune că suntem ”sursă de inspirație” și curajoși
Este atât enervant, cât și agravant pentru noi. Tu te-ai simți inspirat dacă Ionel și-ar turna cafea în ceașcă? Pentru că asta facem și noi: lucruri normale de fiecare zi. Fii inspirat de realizările noastre, nu de viața de zi cu zi. Citește despre oameni precum Haben Girma, un avocat cu surdocecitate, sau despre Dr. Robert Smithdas, prima persoană cu surdocecitate din S.U.A. cu studii de master, un poet, scriitor și profesor împlinit.
Acum, că știi aceste 10 ponturi despre surdocecitate, te rog continua să înveți și să ajuți să spargem stereotipurile și să îmbunătățim viața tuturor pe parcurs.
Tracy Stine, autoarea acestui articol, al cărui original se regăsește pe siteul Vocal.Media ne-a oferit permisiunea de a traduce și publica articolul pe site-ul nostru. Tracy este o persoană cu surdocecitate, scriitoare și promotoare a drepturilor persoanelor cu surdocecitate.
Luna iunie este despre surdocecitate
Luna iunie este despre surdocecitate
An de an, în luna iunie, o sărbătoream pe Helen Keller alături de copiii și tinerii cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple din școlile partenere, alături de părinții, frații, surorile și profesorii lor. Am adresat câteva întebări pe această temă colegei noastre, Ramona Antonie, Manager Programe la Sense Internațional România, responsabilă cu această minunată activitate în cadrul organizației. Iată răspunsurile ei.
1. Ce înseamnă pentru Sense Internațional România luna iunie a fiecărui an?
Un singur cuvânt: Conștientizare!
În urmă cu mulți ani, mai bine de 10 ani, Sense Internațional Romania a început să o sărbătorească pe Helen Keller, persoană recunoscută la nivel internațional ca fiind prima persoană cu surdocecitate, adică o persoană care are atât deficiență de vedere cât și de auz.
Pentru a crește gradul de conștientizare asupra acestei categorii de persoane a fost necesar să găsim o persoană reprezentativă în rândul populației, care s-a născut cu sau a dobândit surdocecitatea pe parcursul vieții și a avut realizări de excepție, și apoi să o promovăm în rândul partenerilor noștri, a cunoscuților noștri, pe canale media și online către comunitatea locală și națională.
De ce Helen Keller? Pentru că dacă te uiți la Helen Keller și îi studiezi viața, conștientizezi că orice copil cu surdocecitate ar putea să facă ceva în viață care să îi dea sens.
Mergând pe același considerent, am ales luna iunie pentru că Helen Keller s-a născut pe 27 iunie 1880.
Câteva cuvinte despre Helen Keller: Helen a fost o persoană cu un caracter puternic și extrem de determinată să studieze și care cu sprijin din partea unor persoane dedicate, așa cum a fost profesoara ei Anne Sullivan, a reușit să își schimbe destinul și să devină un simbol recunoscut în întrega lume.
A studiat și a primit distincția Magna cum laude fiind prima persoană cu ambele deficiențe care a obținut un grad Bachelors of Arts, și apoi a obținut și un doctorat la Harvard. A călătorit mult și a militat pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și pentru acces la oportunități egale pentru categoriile defavorizate.
E important să precizez că această dizabilitate este recunoscută de legea 448/2006 ca surdocecitate, alături de cel fizic, vizual, auditiv, asociat, boli rare, s.a., că persoanele care au această deficiență dublă de văz și auz pot obține încadrarea în surdocecitate, deși cele mai multe persoane cu surdocecitate din țara noastră au încadrarea fie de deficiență de auz, fie de văz, chiar dacă au amble simțuri afectate.
Mesajul lunii iunie pe care îl transmitem?
Orice copil cu surdocecitate poate să facă mai mult decât s-ar putea crede, dacă i se oferă șanse și sprijin să își atingă potențialul.
E un mesaj de speranță orientat atât către părinții copiilor cu surdocecitate, către tinerii și adulții cu această dizabilitate, dar mai ales către factori de decizie din mediul educațional, social și economic.
2. Ai fost implicată în activitățile organizate cu ocazia Săptămânii Internaționale Helen Keller încă de la începuturi. Cum au evoluat acestea în timp?
Alături de pictorul Ovidiu Kloska, Focșani, 2019 © Gabriel Ciribașa
Aș putea spune că am pornit cu pași mici, dinspre mic spre mai mare într-un mod din ce în ce mai structurat, transparent și deschis pentru orice școală care dorea să realizeze astfel de activități. Criteriul minimal era și este acela ca în aceste școli să învețe copii cu surdocecitate/deficiențe senzoriale multiple care să fie implicați în activități specifice. Evident, am încurajat și proiecte colaborative dintre școli speciale și școli de masă astfel încât să crească gradul de cooperare și acceptare între elevi, indiferent de existența sau nu a dizabilității la aceștia.
În timp, am fost surprinși de profesorii dedicați din școlile partenere cu o multitudine de activități, pornind de la excursii și activități de orientare și mobilitate la munte, la mare, în diverse orașe și muzee, modelaj, pictură și dactilopictură, terapie cu cai, salino terapie, ore de piscină, ateliere de gătit, de pregătit diverse produse de patiserie, grădinărit, pictură cu lumină și teatru de păpuși, creare de pliante și distribuire către ceilalți colegi, petreceri surpriză, puzzle-uri uriașe, trasee senzoriale și lista poate continua.
Dacă ar fi să estimăm un număr de copii în cei peste 10 ani de activități Helen Keller pe baza rapoartelor de activitate pe care le avem, la aceste activități au participat peste 5000 elevi din care aproximativ 500 au fost elevi cu surdocecitate.
3. Ce este diferit anul acesta?
Măști transparente, 2020 © Gabriel Ciribașa
Anul acesta a fost categoric diferit într-un mod în care nu puteam posibil anticipa atunci când ne-am facut planificările de proiecte, respectiv am trăit cu toții experiența unei pandemii la nivel internațional generată de virusul Sars-Cov-2, care ne-a pus în față provocarea de a ne continua activitățile într-un mod cu totul altfel.
Astfel, după consultări de echipă în cadrul Fundației Sense Internațional România, dar și cu partenerii noștri din sistemul educațional, am orientat fondurile strânse pentru proiectul Helen Keller în achiziția de măști transparente utile elevilor cu deficiențe de auz pe care le-am direcționat acolo unde ne-au fost cerute, diverse materiale educaționale pentru copii și părinți, dar și prin achiziția de materiale igienico-sanitare astfel încât acele activități școlare ce au loc în această perioadă – evaluări naționale pentru elevii din anii terminali, să fie desfășurate în condiții de maximă siguranță atât pentru elevi, cât și pentru profesori.
Mai jos mesajul d-nei profesor Manuela Ionescu, de la CSEI 2 Sibiu:
Vă mulțumim pentru măști! Acestea sunt foarte utile elevilor cu deficiență de auz pentru că pot citi de pe buze și în același timp o mare parte din față rămâne liberă, astfel încât se poate înțelege mai ușor mimica feței, ușurând dialogul cu copiii.
Sperăm ca anul viitor să ne reîntoarcem la activitățile pe care le făceam cu drag alături de elevii cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple.
Am simțit lipsa bucuriei unui zâmbet de copil fericit, a unui balon colorat înălțat spre cer cu numele lui Helen Keller, a unor fotografii cu elevi bucuroși de noutatea unor descoperiri din cadrul unei activități plăcute și fericirea de a ști că TU poți să faci ceva prin propriile forțe, precum și a unor hashtag-uri specifice acestei luni ce apăreau constant pe pagina de facebook a organizației:
#helenkeller #dincolodesimturi #surdocecitate #numeleșcolii #SenseInternationalRomania
4. Care este cea mai frumoasa amintire a ta legata de Saptamana Internationala Helen Keller?
București, 2013 © Arhiva Sense Internațional România
Nu știu dacă ar fi corect să spun că am doar o amintire pe care să o consider cea mai frumoasă. Am, cu siguranță, mai multe amintiri legate de sărbătorirea Helen Keller, de la copiii mici din grădiniță care explorau cu mâinile și picioarele diverse materiale și texturi și erau extrem de încântați, până la a planta flori și arbuști în grădinița școlii ori a participa la o ședință de hipoterapie alături de ei cum a fost cazul partenerilor din cele 3 școli din București și Iași, până la a înălța baloane colorate într-o mulțime de copii entuziaști alături de partenerii din Sibiu, ori a însoți tineri în ani terminali într-o vizită la o tipografie sau în cadrul unui atelier de pictură cu partenerii din Focșani, ori a degusta un tort minunat alături de partenerii din Oradea, și exemplele pot continua.
Nu aș putea alege doar un singur moment frumos, pentru că a fost o întreagă colecție de momente fericite care s-au concretizat în zâmbete fericite și în mesajul pe care copiii și tinerii cu surdocecitate îl transmit constant: "Și eu pot!"
Să facem joaca incluzivă: construim un cort
Să facem joaca incluzivă: folosirea obiectelor de uz casnic
Să facem joaca incluzivă: comunicarea mână-sub-mână
Surdocecitatea – Manualul părintelui
Să facem joaca incluzivă: cântece prin semne
Să facem joaca incluzivă: joaca prin murdărie
Să facem joaca incluzivă: povești senzoriale
COVID-19 și surdocecitatea
Recomandări privind politici inclusive din partea comunității globale a persoanelor cu surdocecitate.
În aceste vremuri tumultoase, cu o lume întreagă afectată grav de pandemia de Coronavirus (COVID 19), dar și de alte incidente grave precum recentul cutremur din Zagreb, Croația, trebuie să ne asigurăm că cei marginalizați, neglijați, vulnerabili și expuși la o dublă izolare pe timp de criză, persoanele cu surdocecitate, sunt și ele protejate în mod egal conform Articolului 11* din Convenția ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD).
Reprezentând între 0.2% și 2% din populația globului, un număr estimat de 15 până în 155 de milioane de oameni au deficiențe combinate de vedere și de auz – surdocecitate. Dacă adăugăm dubla deficiență senzorială cauzată de vârsta înaintată, procentul crește la 6%, adică 467 de milioane de oameni resimt diferite grade de surdocecitate pe parcursul vieții. Mai multe informații statistice se găsesc pe https://www.wfdb.eu/deafblindness-and-inequality/ (engleză). Acest grup al persoanelor cu surdocecitate nu trebuie neglijat sau uitat în această perioadă de criză.
Mai mult decât atât, dorim să subliniem faptul că numărul acestor persoane crește odată cu înaintarea în vârstă, persoanele în etate fiind mai vulnerabile la virus. Persoanele în vârstă cu surdocecitate sunt mai expuse la riscuri decât altele pentru că, pe lângă faptul că sunt un grup în situație de risc ridicat din cauza vârstei, trebuie să facă față și dificultăților de accesare și procesare a informației, de rezolvare a sarcinilor zilnice precum cumpărarea celor esențiale precum alimente și/sau medicamente, acestea fiind două exemple din multele dificultăți.
Este extrem de important de știut că această combinație de deficiență senzorială multiplă și vârstă are un impact puternic și crește gradul de complexitate a situației lor, crescând și cerințele pentru servicii adecvate care să reducă riscul de complicații serioase și severe cauzate de COVID-19.
Comentariul General Nr. 2 din Articolul 9: Accesibilitate din CDPD angajează statele membre să sprijine persoanele cu surdocecitate în accesarea informației, în comunicare și alte servicii necesare unui trai independent și unei participări reale în societate.
Din acest motiv, European Deafblind Union (EDbU), în baza mesajelor primate din partea organizațiilor naționale membre, a creat următoarele recomandări, esențiale pentru a oferi aceleași standard de servicii și sprijin persoanelor cu surdocecitate în viața de zi cu zi și în situații de criză severă ca această pandemie.
The European Deafblind Union (EDbU), African Federation of the Deafblind (AFDB), Latin American Federation of the Deafblind (FLASC) și World Federation of the Deafblind (WFDB) îndeamnă ONU, OMS, UE, statele membre și guvernele din întreaga lume să asigure următoarele:
Importanța accesului la media – Toate comunicările prin mass media ar trebui să folosească un limbaj accesibil persoanelor cu surdocecitate prin (dar fără a se limita la) subtitrare, limbajul semnelor, contrast mărit și publicații cu litere mari. Toate acestea trebuie să fie disponibile în timp real.
Diseminarea informațiilor oficiale – Instrucțiunile oficiale COVID-19, ghidurile și recomandările trebuie furnizate în formate accesibile persoanelor cu surdocecitate, inclusiv print cu litere maro și Braille.
Acces la furnizorii de servicii – Toate serviciile furnizate publicului ca rezultat al pandemiei COVID-19, cum ar fi serviciile Crucii Roșii, numerele de telefon de tip helpline și alți furnizori de servicii de sprijin și support psihologic trebuie să fie accesibile persoanelor cu surdocecitate.
Acces la media digitale – Media digitale ar trebui să include formate accesibile persoanelor cu surdocecitate. Accesul online însemnă informații în format text simplu (fără imagini și reclame), ce să poată fi ajustate la nevoie. Este de asemenea esențial ca aceste informații să fie trimise prin e-mail sau SMS la cerere.
Acces la echipament de protecție personală – este considerate o prioritate și o urgență accesul prioritar al persoanelor cu surdocecitate la echipament de protecție – măști și mănuși – date fiind limitările de mobilitate ale acestora în perioada de izolare și imposibilitatea de a găsi ajutor.
Protejarea interpreților persoanelor cu surdocecitate – dată fiind unicitatea surdocecității, aceasta implică proximitate și atingerea mâinilor cu interpreții ghid pentru a putea urmări informația despre mediul înconjurător și traducerea limbajului vorbit/scris. Prin urmare, interpreții persoanelor cu surdocecitate ar trebui să beneficieze de aceleași echipamente de siguranță și protecție ca ceilalți lucrători din sistemul medical în luptă cu COVID19.
Creșterea nivelului de conștientizare – este esențială creșterea imediată a nivelului de conștientizare asupra sprijinului necesar pentru persoanele cu surdocecitate iar aceste campanii ar trebui stabilite împreună cu organizațiile naționale.
Acces la servicii în timp de carantină sau în caz de nevoi medicale – pe timp de carantină sau în caz de nevoie de servicii medicale, persoanele cu surdocecitate trebuie să aibă acces la servicii de interpretariat (inclusive ghizi interpret), servicii de suport, asistență personală și accesibilitate fizică. Prin urmare, persoanele cu surdocecitate nu pot fi de-prioritizate în baza dizabilității.
Acces la muncă și educație – Munca de la distanță și serviciile educaționale trebuie să fie în mod egal accesibile tuturor angajaților/elevilor cu surdocecitate.
Restricții în timpul crizei COVID-19 – măsurile restrictive precum limitarea la adunărilor la maxim 2 persoane în anumite locuri trebuie să ia în considerare persoanele cu surdocecitate în mod egal cu celelalte. Asta pentru că majoritatea, dacă nu chiar toate, persoanele cu surdocecitate au nevoie de un interpret care să le transmită toate instrucțiunile și informațiile necesare atunci când acestea nu au parte de sprijinul familial sau când metodele alternative de comunicare au eșuat. Deci, este vital ca dizabilitatea noastră unică să fie tratată cu respect în timpul acestor restricții.
Pentru organizațiile persoanelor cu surdocecitate – le sfătuim să reducă toate serviciile directe și să se organizeze astfel încât să lucreze de acasă dacă se poate, asigurându-se că vor continua:
- Serviciile de interpretariat pentru persoane cu surdocecitate, astfel încât acestea să poată ajuta urgent persoanele vârstnice sau singure cu surdocecitate.
- Este foarte important ca cele mai izolate persoane cu surdocecitate să aibă acces urgent la informație, transmisă în modul preferat de comunicare, asigurându-se în același timp acces prioritar la alimente și medicamente.
- Recunoașterea persoanelor cu surdocecitate – sfătuiți-le să folosească bastonul alb-roșu astfel încât să fie mai vizibili și/sau să dețină un document oficial care atestă că sunt persoane cu surdocecitate autorităților și serviciilor de urgență.
The European Deafblind Union (EDbU), African Federation of the Deafblind (AFDB), Latin American Federation of the Deafblind (FLASC) și World Federation of the Deafblind (WFDB) sunt disponibile pentru a sprijini autoritățile și celelalte organizații cu îndrumări și informații privind accesul egal și accesibil la servicii și cu informații despre persoanele cu surdocecitate.
* Articolul 11 din CONVENȚIA PRIVIND DREPTURILE PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI
Situații de risc și urgențe umanitare
Statele părți vor lua, în conformitate cu obligațiile ce decurg din dreptul internațional, inclusiv din dreptul internațional umanitar şi din legislația internațională a drepturilor omului, toate măsurile necesare pentru a asigura protecția şi siguranţa persoanelor cu dizabilităţi în situații de risc, inclusiv în situații de conflict armat, de urgențe umanitare şi de apariție de dezastre naturale.
Sursa foto: https://www.brailleinstitute.org/event/aim-to-be-safe