• Română
  • English
Zoom in Regular Zoom out

Noutăți

e-Sense – software pentru educația copiilor cu surdocecitate

COMUNICAT DE PRESĂ

Bucureşti, 24 noiembrie. Fundaţia Sense Internațional România, Code for România şi Fundaţia Orange lansează platforma www.esense.ro în cadrul Conferinței Internaționale „Surdocecitatea în contextul pandemiei”, organizată online.

Platforma are la bază experiența profesională a specialiștilor din domeniul surdocecității de la Fundația Sense Internațional România și de la școlile partenere: Centrul Școlar de Educație Incluzivă Cristal Oradea, Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Constantin Pufan Timișoara și Liceul Tehnologic Special Vasile Pavelcu Iași, combinată cu experiența comunității de tineri profesioniști și entuziaști de la Code for România care dezvoltă soluţii IT cu scopul de a găsi soluții la diferite probleme ce țin de oameni și societate.

Proiectul „e-Sense” este finanțat de Fundaţia Orange cu suma de 414 804 lei, prin intermediul programului „Lumea prin Culoare și Sunet”, cel mai mare fond dedicat persoanelor cu deficiențe de vedere / auz din România.

Acest proiect a apărut ca un răspuns la nevoile concrete ale copiilor cu surdocecitate. Lucrul copilului în acest context, jocurile desfășurate prin intermediul acestor instrumente digitale sunt benefice educației copilului special, asigurând un nivel superior de comunicare, socializare, dezvoltare cognitivă și psihomotrică, constituind totodată un sprijin pentru părinte și/sau profesor”, a afirmat Loredana Prisecaru, Liceul Tehnologic Special Vasile Pavelcu Iași.

Suntem o mână de oameni care încercăm să facem tot ce putem, pentru a schimba în bine viața altora. În același timp, sentimentul de a participa la această schimbare, ne transformă și pe noi în oameni mai buni”, consideră Eva Oprea, Centrul Școlar de Educație Incluzivă Cristal Oradea.

Tehnologia digitală este din ce în ce mai răspândită în sistemul de educație și în viața de zi cu zi, însă nu și în cazul copiilor cu surdocecitate. Pentru ca și ei să aibă acces la o educație de calitate și să nu „rămână în urmă”, este necesar un program software adaptat necesităților specifice date de combinația de deficiențe de vedere și de auz.

În absenţa văzului şi/sau auzului accesul la cunoaştere este mult limitat, de aceea sunt necesare activităţi specifice de stimulare senzorială prin care copilul poate intra în contact cu lumea. Scopul principal al „e-Sense” este acela de a transpune în sfera tehnologiei digitale exerciții care să ducă la formarea abilităților perceptive de detectare a stimulilor senzoriali şi conştientizarea prezenţei lor, dezvoltarea atenţiei la stimulii senzoriali, formarea şi dezvoltarea abilităţii de localizare a stimulilor, de explorare şi manipulare a stimulilor, de recunoaştere şi discriminare.

 „e-Sense este o soluție de care școlile aveau nevoie de foarte mult timp. O soluție customizabilă care permite profesorilor să o utilizeze adaptat la situația fiecărui copil, pentru că fiecare dintre ei are o nevoie foarte specifică. Am reușit să construim un sistem care va sprijini cadrele didactice în intervenția timpurie și nu numai, cu exerciții și jocuri flexibile, care urmează curriculumul în vigoare și care este deschis pentru toată lumea, open-source, replicabil și reutilizabil în toată lumea”, a declarat Olivia Vereha, Chief Operations Officer și co-fondator Code for Romania.

După înscrierea în platforma www.esense.ro, specialistul va avea acces la o serie de exerciții ce pot fi realizate împreună cu copilul. Specialistul va avea un grad mare de control asupra caracteristicilor exercițiilor, cum ar fi forme, culori, contrast, mărime, direcție de mișcare a obiectelor – totul pentru a putea personaliza exercițiile în funcție de nivelul de dezvoltare al copilului. Specialistul va putea înregistra, monitoriza și evalua progresul copilului, venind astfel în sprijinul procesului de evaluare inițială și continuă.

Exercițiile sunt realizate în acord cu Curriculumul naţional pentru educarea copiilor cu surdocecitate/deficienţe senzoriale multiple (Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nr. 5243/01.09.2008) și Conţinutul educativ pentru intervenţie timpurie antepreşcolară destinat copiilor cu deficienţe senzoriale multiple/surdocecitate (Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 3071/18.01.2013).

Despre Sense Internațional România

Sense Internațional România este o organizație românească înființată în 2001 cu scopul de a îmbunătăți viața persoanelor cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple din țara noastră. SIR este singura organizație din România care militează activ pentru drepturile persoanelor cu surdocecitate. Prin programe la nivel naţional ce promovează intervenția timpurie la nou-născutul cu deficiențe senzoriale, educația copiilor cu surdocecitate/DSM și oferirea de servicii vocaționale, SIR reușește cu succes să aducă o schimbare în bine în viața a sute de persoane cu acest tip de dizabilitate. Domeniul nostru de interes ca organizație este reprezentat de patru direcții strategice majore: promovarea drepturilor persoanelor cu surdocecitate, sănătate, educație și incluziune socială. www.surdocecitate.ro

Despre Code for Romania

Code for Romania este a doua cea mai mare organizație din domeniul tehnologiei civice din lume. Asociația dezvoltă soluții software pro-bono, în sistem open-source, pentru rezolvarea unor probleme sociale, cu ajutorul unei comunități de peste 1800 de voluntari din România și Diaspora. Doar în 2020, soluțiile din ecosistemul Covid-19 (stirioficiale.ro, rohelp.ro, datelazi.ro etc) și cele din ecosistemul de vot (Vot Diaspora, Rezultate Vot etc.) au fost utilizate de peste 8 milioane de  de români. www.code4.ro

Despre Fundația Orange

Fundația Orange este o organizaţie non-profit care se implică în viaţa comunității, prin realizarea de proiecte de filantropie, menite să aducă schimbări pozitive în viaţa persoanelor dezavantajate. În cei peste 8 ani de activitate, Fundația Orange a investit peste 6.5 milioane de euro în proiecte de educație digitală pentru persoane defavorizate şi în proiecte de sănătate, educație, cultură în beneficiul persoanelor cu deficiențe de vedere sau de auz, în scopul integrării lor sociale. Pentru detalii, vizitați www.fundatiaorange.ro.

 

Conferinta: Am transformat provocarea pandemiei într-o oportunitate

București. 23 noiembrie 2020. Fundația Sense Internațional România organizează online Conferința Internațională ”Surdocecitatea în contextul pandemiei”, în perioada 23 – 25 noiembrie 2020.

După mai bine de o jumătate de an de la debutul pandemiei COVID-19, lumea în care trăim s-a schimbat și este într-o continuă schimbare. Persoanele cu surdocecitate, dar și familiile lor, trebuie să facă față marginalizării și neglijării, sunt mai vulnerabili și mai expuși la izolare pe timp de criză.

Surdocecitatea se referă la situația în care o persoană se confruntă atât cu probleme de văz, cât și cu probleme de auz. Poate fi vorba despre copii care se nasc așa, tineri sau adulți care dobândesc surdocecitatea din cauza unor boli sau accidente, vârstnici care își pierd treptat auzul și vederea din cauza îmbătrânirii. Indiferent de cauză, surdocecitatea este o deficiență gravă, deoarece aduce mari dificultăți în comunicare, în modul în care aceste persoane își fac prieteni, în modul în care trăiesc viața de zi cu zi.

Cu aportul a 25 de invitați străini și români din India, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, România, Rusia și Scoția, dorim să aflăm în ce fel a influențat pandemia procesul de comunicare la persoanele cu surdocecitate, în ce fel poate tehnologia veni în sprijinul lor, care sunt provocările dar și oportunitățile în această perioadă.

”Aveam planificată o conferință în domeniul surdocecității pentru toamna aceasta. O planificasem la rugămintea profesorilor psihopedagogi ce lucrează cu copii și tineri cu surdocecitate, pentru a învăța unii de la alții, pentru a afla care mai sunt noutățile. Dar iată că a venit pandemia. Evident, o conferință față în față a devenit imposibilă. Am transformat provocarea pandemiei într-o oportunitate, organizând o conferință internațională, pentru a răspunde împreună la întrebări precum: cum e să nu vezi și să nici nu auzi prea bine, în contextul pandemiei? Cum înveți? Cum comunici? Cum te poate ajuta tehnologia? Care sunt oportunitățile, care sunt provocările? Etelka Czondi, Director Sense Internațional România.

Un moment important în conferință va fi lansarea platformei e-Sense împreună cu Code for Romania și Fundația Orange.  Tehnologia digitală este din ce în ce mai răspândită în sistemul de educație și în viața de zi cu zi, însă nu și în cazul copiilor cu surdocecitate. Pentru ca și ei să aibă acces la o educație de calitate și să nu „rămână în urmă”, au fost concepute o platformă și un program software adaptat necesităților specifice date de combinația de deficiențe de vedere și de auz.

Pe pagina de internet dedicată conferinței se regăsesc mai multe informații despre acest eveniment, inclusiv Cartea abstractelor, cu rezumate ale tuturor prezentărilor susținute și informații despre invitați.

Le mulțumim celor peste 200 de participanți întregistrați: părinți, profesori, psihopedagogi, educatori, psihologi, asistenți sociali, kinetoterapeuți, medici, studenți, alți specialiști, pentru interesul manifestat. Conferința este organizată gratuit, fără nicio taxă de participare pentru cei interesați. Cu toate acestea, orice donație primită din partea participanților este binevenită și va contribui decisiv la sprijnirea copiilor și tinerilor cu surdocecitate, precum și la organizarea altor evenimente similare în viitor.

Pagina conferinței: https://surdocecitate.ro/surdocecitatea-in-pandemie/

PENTRU SPECIALIȘTI – SURDOCECITATEA ÎN TIMPUL PANDEMIEI

CURSURI ONLINE

În această perioadă dezvoltăm un curs online în domeniul surdocecității. De-a lungul anilor, am organizat multe astfel de cursuri adresate specialiștilor care lucrează cu copii și tineri cu surdocecitate. Pentru a putea însă ajunge la cât mai mulți specialiști, anul trecut am decis să dezvoltăm un curs online de inițiere și unul de specializare în acest domeniu. Cu sprijin financiar din partea Sense International UK și din partea Fundației Nelumbo, sperăm să lansăm cursul în anul 2021.

CONFERINȚA

O altă veste bună pentru cei interesați este un eveniment ce va fi susținut online în perioada 23 - 25 noiembrie 2020, când vom organiza Conferința Internațională „Surdocecitatea în Contextul Pandemiei”.

Cu aportul unor invitați internaționali și naționali, dorim să aflăm modul în care pandemia a influențat procesul de comunicare la persoanele cu surdocecitate, în ce fel poate tehnologia veni în sprijinul lor, care sunt provocările dar și oportunitățile în această perioadă. Conferința se adresează unei mari varietăți de public, celor care în munca lor sau în viața de zi cu zi interacționează cu persoane cu surdocecitate: părinți, profesori, psihopedagogi, psihologi, educatori, medici, asistenți sociali, kinetoterapeuți, studenți, reprezentanți ONG, alți specialiști din domenii conexe.

Participarea la această conferință este gratuită, în limita unui număr prestabilit de participanți. Cu toate acestea, orice donație primită din partea participanților este binevenită și va contribui decisiv la sprijinirea copiilor și tinerilor cu surdocecitate, precum și la organizarea altor evenimente similare în viitor. Pentru mai multe detalii, accesați https://surdocecitate.ro/surdocecitatea-in-pandemie/.

PENTRU COPII ȘI TINERI – SURDOCECITATEA ÎN TIMPUL PANDEMIEI

Într-o perioadă în care distanțarea fizică și socială ne influențează fiecare aspect din viață, este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că persoanele cu surdocecitate pot face față acestor provocări, astfel încât să fie redus pe cât posibil riscul la marginalizare, neglijare și dublă izolare.

De ce dublă izolare? Surdocecitatea reprezintă combinația deficiențelor de văz și de auz, ducând la mari dificultăți în comunicare, acces la informație, orientare și mobilitate. Dacă peste aceste dificultăți se suprapun și cele date de pandemie, riscul izolării devine major.

ACCES LA INFORMAȚIE

Pentru a face accesibilă informația privind pandemia cu COVID-19, am realizat o serie de clipuri ce abordeaza temele majore ale contextului actual de viață, acestea fiind accesibile persoanelor cu deficiențe senzoriale (în limbajul semnelor, cu contrast, subtitrare și varianta text). În plus, pentru a veni în sprijinul familiilor copiilor cu surdocecitate, am realizat și am tradus materiale conținând idei de activități ce pot fi făcute acasă, cu copiii, pentru a continua stimularea senzorială care se desfășura în școli.

Lucrând în parteneriat cu Ministerul Educației și cu școlile speciale din țară pentru copii cu deficiențe de vedere și de auz, am venit în sprijinul acestora. Am donat materiale către 16 școli din toată țara –  măști transparente pentru o mai bună comunicare cu persoanele cu deficiențe se auz, dezinfectanți și alte echipamente de protecție împotriva virusului SARS-COV-2.

Măștile transparente au fost o surpriză foarte plăcută pentru copiii noștri”, ne spunea directoarea uneia din grădinițele partenere unde sunt înscriși copii cu surdocecitate, deficiențe senzoriale multiple și deficiențe de auz și văz. ”Este dificil pentru ei să înțeleagă ce le spunem cu măști chirurgicale pe față, dar faptul că acum pot vedea gura și pot citi buzele interlocutorului a transformat siguranța dată de purtarea măștii într-o joacă amuzantă pentru ei”.

TEHNOLOGIE

O mare parte din viața noastră se întâmplă online, zilele acestea. Pentru că avem convingerea că și copiii cu surdocecitate trebuie să aibă acces la o educație de calitate și să nu ”rămână în urmă”, ne-am canalizat o bună parte din eforturi în această zonă.

Astfel, suntem în plină implementare a proiectului ”e-Sense – folosind tehnologia digitală, revoluționăm educația copiilor cu surdocecitate”. Lucrăm în acest proiect împreună cu Code for Romania, o comunitate de tineri profesioniști și entuziaști care dezvoltă soluţii IT cu scopul de a rezolva probleme ale societăţii, precum și cu trei școli ce oferă servicii educaționale copiilor și tinerilor cu surdocecitate. Dezvoltăm, testăm și vom omologa e-Sense – un pachet de soft-uri educaționale open source, gratuit și accesibil, pentru peste 335 de copii cu surdocecitate din România, pentru părinții și profesorii lor. Se lucrează intens la acest proiect iar școlile partenere primesc laptopuri pentru profesorii implicați în proiect și tablete pentru a fi utilizate de copii. Acest proiect este finanțat de Fundația Orange în cadrul Programului de finanțare Lumea prin culoare și sunet, ediția 2019.

În 2021 vom începe un nou proiect, finanțat și acesta de Fundația Orange în cadrul Programului de finanțare Lumea prin culoare și sunet, ediția 2020. Proiectul se numește „Sensi” și are ca scop crearea unor instrumente pentru protejarea copiilor și tinerilor cu deficiențe senzoriale în mediul online, astfel încât să diminuăm riscurile de abuz online.

Vasile Adamescu – Nu se poate trăi fără iubire

Azi se împlinesc 76 de ani de la nașterea profesorului Vasile Adamescu. Redăm mai jos câteva cuvinte scrise cu emoție și căldură de prietenul și interpretul său, Viorel Micu.

La 5 septembrie 1944, în comuna Borcea din județul Ialomița, situată pe malul stâng al Dunării, vine pe lume Vasile Adamescu, al doilea copil al soților Zamfir și Voica, țărani săraci dar buni gospodari. Asupra lui Vasilică, așa cum îl alintau cei ai casei, avea să se abată o mare nenorocire: în urma unei meningite, își perde total auzul și vederea, pe când abia împlinise doi ani. Rămâne așa, tăcut și trist, petrecându-și nefericita copilărie pe ulițele natale până la vârsta de 11 ani. Atunci, el este dus la Școala de Nevăzători din Cluj, unde se întâlnește cu profesoara Florica Sandu, psihopedagog priceput și inimos,  care vede potențial în el și reușește să-l scoată din întuneric și tăcere.

Înzestrat cu o voință de fier și cu o inepuizabilă sete de cunoaștere, Adamescu prinde rapid fiecare informație și reușește imposibilul. Este demutizat, reușește să-și însușească un sistem de comunicare facil tuturor celor din jur (Sistemul Block, scrierea cu litere mari de tipar în palmă sau pe alte părți ale corpului), parcurge în 18 ani de studiu cele trei cicluri școlare apoi devine student la Psihopedagogie specială.

De remarcat este însă munca neobosită a profesorilor săi, care se bucură ce-i drept de posibilitatea de a lucra individual cu el, datorită faptului că Ministerul Educației aprobă înființarea unei clase speciale al cărei unic elev a fost Vasile Adamescu.

Dacă la început nu știa decât să ceară prin semne apă și mâncare, peste ani, copilul care nu părea să mai aibă vreo sansă la o viață cât de cât normală, devine om util societății, așa cum îi plăcea să spună. După terminarea studiilor, se întoarce la școala unde a fost elev, ca profesor de această dată, făcându-i mândri pe cei care s-au ostenit ani la rând să-l educe. Se ocupă peste 30 de ani de elevii cu deficiențe senzoriale multiple, instruindu-i. I-au trecut prin mâini multe generații, pentru care Vasile Adamescu a însemnat profesorul calm și iubitor, la care te duci cu mare drag.

Toată viața a militat pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și în special drepturile persoanelor cu Surdocecitate, zbatându-se să le ofere o viață mai bună, acces la educație și viață socială.

Pasionat de artă și de sculptură în special, urmează cursurile Școlii Populare de Arte Plastice, unde își șlefuiește talentul nativ. A modelat mii de lucrări din lut, de la păsări și animale, până la autovehicole și busturi ale marilor personalități.

A reușit să-și scrie memoriile, publicându-le într-o serie de volume intitulate sugestiv ÎNFRUNTÂND VIAȚA, o carte care îți arată că orice este posibil.

Este distins cu nenumărate diplome și decorații, cele mai importante fiind ORDINUL NAȚIONAL PENTRU MERIT în grad de Cavaler, primit de pe președinția României, titlul de SENIOR AL CETĂȚII, de la primăria Cluj, titlul de PROMOTOR AL DREPTURILOR PERSOANELOR CU SURDOCECITATE, de la Fundația Sense Internațional România.

“Iubirea e un sentiment aparte, greu de exprimat în cuvinte.. nici nu știu dacă are o definiție clară. Iubirea cred că este ceva asemănător cu aerul. Nu se poate trăi fără iubire”, cuvinte spuse de Vasile Adamescu.

La finalul anului 2018, Vasile Adamescu se stinge din viață, plecând într-o lume mai bună. Nu îi era frică de moarte, pentru că avea încredere în Dumnezeu. Totuși, avea încă planuri mari, vise, speranțe. Este de datoria noastră să nu-l uităm pe Vasile Adamescu, profesorul, mentorul, scriitorul, artistul și Omul care ne-a înconjurat de fiecare dată cu căldură, care ne-a zâmbit, ne-a dat sfaturi, ne-a iubit și care și-a folosit toată priceperea pentru educarea copiilor cu dizabilități din țara noastră.

#joacadejoi – De-a anotimpurile

Astăzi vă prezentăm activitatea De-a anotimpurile, așa cum ne-a fost ea transmisă de colegii de la Liceul Tehnologic Special Vasile Pavelcu din Iași, prin intermediul doamnelor prof. Coca Marlena Vasiliu, prof. Daniela Anton, prof. Elena Macovei, prof. Mihaela Aionesă și prof. Loredana Prisecaru, cărora le mulțumim din suflet că au răspuns chemării noastre.

DE-A ANOTIMPURILE

Într-o atmosferă relaxantă copiii pornesc într-o călătorie senzorială prin cele patru anotimpuri, descoperind magia sunetului ploii, trăind senzația plăcută a picăturilor de ploaie, a fulgilor de nea,  explorând cu mâinile și picioarele iarba, pământul, apa, frunzele crude și uscate, castanele, conurile de brad, simțind, într-un joc cromatic, mirosul proaspăt și parfumat al florilor de primăvară, gustând struguri, mere, nuci, căpșuni și într-un final fericit de călătorie dansând.

PRIMĂVARA

MATERIALE NECESARE

Flori de primăvară-lalele, zambile, narcise, crenguțe cu flori, iarbă, melci, pământ, fructe-căpșuni.

CUM FACEM

Pe un fond muzical relaxant „Frédéric Chopin - Spring Waltz” copiii vor mirosi flori de primăvară - zambile, narcise, lăcrămioare și crenguțe cu flori. Copiii pot atinge cu mâinile și picioarele iarba, pământul și melcii, părinții pot cânta „Melc, melc codobelc” pentru a permite copilului să observe momentul când melcii își scot cornițele. Copiii pot gusta căpșuni. La sfârșit, copiii și părinții pot dansa pe melodia „Colorate sunt florile”.

VARA

MATERIALE NECESARE

Vas cu apă în care introducem nisip sau bile cu gel, scoici, pietre, jeleuri colorate, baloane colorate.

CUM FACEM

Pe un fond muzical relaxant -„Vivaldi - Vara”- copiii vor introduce mânuțele în cutiile cu apă pentru a expora tactil bilele hidrofile (bilele se pun în apă înainte cu 48 ore pentru a-și mări volumul) și nisipul. De asemenea copiii pot atinge pietrele, le pot lovi între ele pentru a produce sunete slabe sau puternice și pot asculta sunetul mării în scoici. Copiii pot degusta jeleuri colorate si limonadă. La sfârșit copiii și părinții pot dansa pe melodia „Baloane colorate”.

TOAMNA

MATERIALE NECESARE

Frunze, crenguțe de copaci, conuri, castane, scoarță de copac, stropitori și umbrelă, nuci, struguri, mere, pere.

CUM FACEM

Pe un fond muzical relaxant -„Vivaldi – Toamna”- copiii vor explora tactil și olfactiv frunze verzi sau uscate, conuri, castane, scoarță și crenguțe de copac. Părinții pot stropi copiii cu picături de apă din pulverizator și îi pot proteja cu ajutorul umbreluțelor. Copiii pot savura feliuțe de mere, mere, miez de nucă și bobițe de struguri. La sfârșit copiii și părinții pot dansa pe melodia „Ploaia”.

IARNA

MATERIALE NECESARE

Bulinuțe de hârtie realizate cu ajutorul perforatorului pentru a imita ninsoarea, zăpadă artificială (realizată din bicarbonat de sodiu și spumă de ras), pungi senzoriale pentru a imita furtuna de zăpadă (pungi de plastic cu fermoar în care am introdus bulinuțe de hârtie realizate cu ajutorul perforatorului și un pai; vom sufla pentru a imita furtuna), crenguțe de brad și conuri, lumânări și ulei de scorțișoară, portocale și turtă dulce.

CUM FACEM

Pe un fond muzical relaxant -„Chopin- Winter Waltz”- părinții pot „cerne” deasupra copiilor bulinuțe de hârtie albă formate cu ajutorul perforatorului. Copiii pot realiza bulgărași de zăpadă, folosind zăpada artificială. Sunetul viscolului poate fi redat cu ajutorul punguțelor senzoriale în care am introdus bulinuțele din hârtie și paiul. Copiii vor sufla cu putere (singuri sau cu sprijinul adultului) prin pai și vor observa ce se întâmplă: bilele de hârtie vor începe „să danseze” în pungă, oferind impresia unei ninsori viscolite. Copiii pot atinge și mirosi crenguțe de brad și conuri, pot degusta turtă dulce și portocale. Aceste momente se pot desfășură pe un fond olfactiv creat cu ajutorul lumânărelelor în care turnați ulei de scorțișoară. La sfârșit copiii și părinții pot dansa pe melodia „Fulgișori pe obrăjori”.

Pentru a veni în sprijinul copiilor cu surdocecitate (și nu numai), dar și familiilor lor, în această perioadă în care a sta acasă a devenit sinonim cu siguranța, vă propunem o serie de activități de joacă senzorială ce pot fi realizate cu materiale și obiecte ce nu necesită investiții sau cheltuieli deosebite, dar pot face o mare diferență în viața copiilor și, de ce nu, oferă ocazia de a face ceva inedit și distractiv acasă în familie.

Primim idei pentru #joacadejoi la adresa de email: alina.boagiu@senseint.org.ro

Tactile Printer One – de la vis la realitate

De vorbă cu Dan Patzelt

Astăzi vorbim cu Dan Patzelt despre Tactile Printer One și nu numai.

Pe Dan l-am cunoscut în 2019, când am devenit parteneri în proiectul Tactile Printer One, proiect finanțat de Fundația Orange prin Programul Lumea prin Culoare și Sunet 2019. Un proiect inițiat de Asociaţia pentru Dezvoltare Urbană în parteneriat cu Universitatea Politehnică Bucureşti, Lions Club Arad, Asociaţia Tandem, Fundaţia Sense International România și Biblioteca Naţională a României, care vine în ajutorul persoanelor cu deficiențe de vedere și deficiențe senzoriale multiple și își propune să le facă informația accesibilă.

 

Cine este Dan Patzelt și ce anume îl motivează?

Dan Patzelt este un încăpățânat. Care dacă crede în ceva, se ține cu dinții până reușește. Căderile sunt reușite, nu? (râde)

Când lucrezi de 10 ani cu persoane cu deficiențe de vedere, te obligi la introspecție zi de zi. Înveți să te uiți la tine cu alți ochi. Înveți să-ți măsori fiecare acțiune în așa măsură încât să nu calci spațiul, libertățile și drepturile celuilalt.

Unii ar zice că sunt băgăcios din fire, dar mie îmi place să ajut și dacă nu mi se cere. „Mă bag în seamă” fiindcă mă gândesc la umanitate ca la o parte din noi. Și cred că tocmai asta e motivația mea. Am o sete nebună de a ajuta (schimba) oamenii.

 

Povestește-ne despre proiectele la care lucrezi (inclusiv cel în care suntem parteneri).

Proiectul la care lucrez acum este o poveste care a început în urmă cu 10 ani. Pe atunci, făceam proiecte de advocacy, accesibilizam muzee, organizam expoziții tactile. Când mi-am dat seama că un copil nevăzător nu se poate bucura de un tablou dacă nu are un specialist alături, care să îi ghideze mâna și să îi explice răbdător ceea ce atinge, mi-am zis că e nevoie de o schimbare. Că și acești copii ar trebui să se poată bucura oricând de artă.

Și uite-așa am transformat ideea că și nevăzătorii ar trebui să poată descoperi singuri lumea, conceptele sau obiectele pe care nu le pot atinge, în misiunea mea.

După un deceniu de muncă, copiii nevăzători pot acum explora independent imagini cu ajutorul unei aplicații de mobil, se pot bucura de prezența specialistului la muzeu sau la ei acasă.

Deși am plecat de la o experiență din muzeu, dorința este de a schimba în bine educația copiilor cu nevoi speciale. Pe platforma de e-learning Tactile Images, profesori și părinți au acces gratuit la desene care se descriu audio, șansa de a crea propriile materiale și instala pe telefonul copiilor aplicația asistent. Astfel, ei pot oferi copiilor acces la homeschooling și remote teaching, vitale în contextul pandemiei.

Când am creat aplicația care descrie audio desene, ne gândeam la copiii deficienți de vedere. Dar există și alte categorii de copii cu nevoi educaționale speciale care sunt dependenți de un specialist când vor să exploreze desene și au nevoie de materiale personalizate. Tocmai de aceea, ne-am unit mai mulți parteneri în proiectul „Tactile Printer One”, finanțat de Fundația Orange. Pentru a crea desene adaptate nevoilor câtor mai mulți copii. Cu Asociația Tandem, vom crea hărți ale orașelor în care există comunități mari de nevăzători, iar cu Sense Internațional Romania și Biblioteca Națională vom realiza conținut educațional ce va putea fi folosit în orice clasă.

Pe lângă extinderea la alte nevoi speciale, „Tactile Printer One” înseamnă și dezvoltarea unei imprimante tactile ce va reduce considerabil costurile de reliefare a desenelor. Aici intră în scenă specialiști de la Universitatea Politehnică Bucureşti, care lucrează de zor la producția acesteia.

Acum lucrăm și la realizarea unui nou catalog tactil, cu ajutorul căruia copiii cu nevoi speciale vor putea descoperi singuri lumea fascinantă a electricității. Aici ne-a venit în sprijin Electrica SA.

Pentru a putea ajuta cât mai mulți copii cu nevoi speciale să studieze singuri, următorul proiect ar fi realizarea aplicației asistent și pentru Android (momentan este disponibilă doar pentru iOS). Dar pentru aceasta avem nevoie de sprijin. Dacă cei care ne citesc vor să ajute, o pot face aici: www.tactileimages.org

 

În ce fel pot beneficia copiii cu surdocecitate de aceste proiecte?

Cred că cel mai bun exemplu sunt chiar cataloagele tactile pe care le menționam mai sus. Hai să povestim puțin de „Peisaje Urbane”, primul catalog tactil care se autodescrie, pe care l-am creat în colaborare cu ING Bank și pe care oricine îl poate descărca gratuit aici: bit.ly/UrbanLandscapes-Page.

Desenele simplificate conțin nu doar descrieri audio, ci și descrieri Braille, pentru a permite și copiilor cu surdocecitate să exploreze independent obiecte intangibile. Ei pot afla cum arată animale, semne de circulație, mijloace de transport sau clădiri de unii singuri.

„Peisaje Urbane” și „Rețeaua electrică” sunt doar două dintre cataloagele tactile create, am lucrat și la cataloage cu portrete ale personalităților istorice, cu descrieri semnate de Centrul pentru Consultanță Istorică, cataloage cu vehicule, biologie sau geografie, realizate cu ajutorul OMV Petrom. Acestea vor putea fi descărcate gratuit pentru a permite copiilor cu surdocecitate să descopere lucruri noi și să aprofundeze materii școlare.

Noi invităm părinții copiilor cu surdocecitate să se alăture platformei Tactile Images pentru a crea propriile desene care se autodescriu, cărora le pot adăuga și descrieri în Braille. Doar împreună putem ajuta copii cu nevoi speciale să se bucure de o viață împlinită prin acces facil la educație!

10 lucruri de știut despre surdocecitate

Articol semnat de Tracy Stine, persoană cu surdocecitate, scriitoare și promotoare a drepturilor persoanelor cu surdocecitate.

Dărâmând stereotipurile despre surdocecitate

M-am născut surdă și, din punct de vedere legal, nevăzătoare. De-a lungul anilor, am fost nevoită să explic și să corectez o multitudine de concepții greșite.

Multe persoane, atunci când aud cuvântul ”surdocecitate”, se gândesc automat la Helen Keller, scriitoarea cu surdocecitate.

Oamenii trebuie să știe că surdocecitatea nu înseamnă ”total surd și total nevăzător”, ci este mai degrabă un spectru. Unii pot avea deficiențe atât vizuale cât și de auz, alții pot fi surzi și cu cu dificultăți de vedere, alții pot fi complet nevăzători dar cu dificultăți de auz.

Mă consider o persoană cu Surdocecitate, deși port ochelari care corectează vederea și folosesc bastonul alb. Am implant cohlear și pot identifica sunetele din mediul înconjurător, dar nu înțeleg vorbirea decât dacă citesc pe buze, de aproape.

Este posibil ca alte persoane cu surdocecitate să audă și să vadă foarte bine, să poată purta o conversație la telefonul mobil, să nu aibă nevoie de bastonul alb, dar să aibă totuși dificultăți de mobilitate în zone întunecate sau noaptea.

Oricare ar fi variațiunile în pierderea de auz sau de văz, iată 10 lucruri pe care trebuie să le știi despre Surdocecitate:

1. Te rog să nu pui la îndoială abilitatea noastră de a vedea sau de a auzi

În urmă cu ceva timp, în social media, devenise virală imaginea unei femei cu baston alb uitându-se într-un telefon mobil. Au fost multe comentarii negative și îndoieli exprimate cu privire la ”lipsa ei de vedere”.

După cum am menționat deja, lipsa auzului, lipsa vederii și surdocecitatea sunt pe un spectru de limitări. Nu există două persoane cu același grad de pierdere a simțurilor, nici măcar cu același nivel de independență și adaptare.

Nu trebuie să vă dovedim nimic.

2. Dacă ești în spațiul nostru, te rugăm să nu muți lucrurile de la locul lor

Dacă ești în vizită la o persoană cu Surdocecitate, nu-i muta lucrurile de la locul lor. Avem nevoie de aceste lucruri exact acolo unde le-am așezat noi, astfel încât să le putem găsi repede.

Pentru noi nu există ”scanare” vizuală, deci dacă un lucru este mutat, ne ia mult timp să-l găsim tactil. Chiar și dacă ceva este mutat 30 de centimetri, pentru mine este ”pierdut”.

Acest lucru este valabil și în spațiile publice, cum ar fi într-un restaurant. Dacă am pus bastonul, telefonul sau geanta pe o masa sau un scaun, te rog să îmi ceri permisiunea de a le muta înainte de a le atinge.

Dacă totuși muți un obiect, spune-ne exact unde l-ai pus.

3. Pentru a ne atrage atenția, atinge-ne cu mâna pe braț sau pe încheietura mâinii

Să dai din mâini în fața noastră nu va funcționa, ba chiar ne va speria. Să ne bați pe umăr este în regulă, dar va fi nevoie de ceva timp să te identificăm, pentru că va trebui să scanăm în jurul nostru până te găsim.

În schimb, poți să ne atingi încheietura mâinii sau umărul și să ții mâna acolo. Astfel, noi te vom putea urmări, urmându-ți mâna, apoi brațul până la față.

De asemenea, identifică-te de fiecare dată când ne întâlnim; chiar dacă cunoști pe cineva de mulți ani, din cauza pierderii de vedere nu putem identifica pe cineva imediat. Aveam o cunoștință care își schimba mereu coafura și culoarea părului, ceea ce făcea identificarea mai complicată – și o știu de 15 ani.

Te rog să nu joci cu noi ”ghici cine e” întrebându-ne cine credem că ești. Este pur și simplu infantil și enervant.

4. Te rog să nu ne atingi sau să prinzi bastonul, câinele ghid sau dispozitivul asistiv pentru mobilitate

Depindem ce aceste instrumente pentru o mobilitate independentă. Dacă te plimbi alături de noi, te rog să nu apuci de baston pentru a evita lovirea unui obstacol – asta este treaba bastonului! Nu ne opri sau nu ne împinge din calea unui obstacol. În aparență poate părea că ne vom lovi de un perete, dar poate chiar avem nevoie să găsim acel perete, un reper ca să ne putem orienta.

Un câine ghid cu ham este mereu la muncă, dacă îi distragi atenția vorbindu-i sau mângâindu-l, situația poate deveni periculoasă pentru stăpân iar câinele să omită să observe un obstacol important.

Sunt tot mai multe știri cu oameni însoțiți de câini ghid, hărțuiți pentru că nu dau voie celorlalți să le mângâie animalul. NU este câinele vostru și nici treaba voastră, ne puneți în pericol și ne limitați libertatea.

Lăsați-ne să ne vedem de viața noastră în mod independent și nu vă băgați.

5. Se prea poate să ne mișcăm pentru ca să putem vedea sau auzi mai bine

Câteodată se poate ca nivelul luminii sau al sunetului să ne deranjeze, prin urmare schimbăm locul sau ne mutăm altundeva. Nu te irita dacă te rugăm să te muți sau dacă solicităm un alt mod de așezare în spațiu. Încercăm doar să optimizăm nivelul de comunicare cu tine.

Este posibil să ne schimbăm locul pentru a vedea sau a auzi mai bine – de exemplu, să evităm razele de lumină. Te rog, nu ne copia mișcările. Devine un dans ciudat.

6. Mâine noastre sunt ochii noștri

Multe persoane cu Surdocecitate sunt ”tactile”, obținem aproape toată (sau multă) informația prin simțul tactil.

Pemiteți-ne să explorăm mediul înconjurător prin atingere. Dacă stăm la o masă, dorim să știm ce este pe masa atingând lucrurile. Nu ne împiedica să facem asta și nu muta lucrurile astfel încât să nu ne fie la îndemână. Prin aceste gesturi ne crezi niște copii și ești condescendent.

De asemenea, nu ne întreba dacă vrem să îți atingem fața. Este ciudat. Putem simți caracterul unui om mai bine printr-o strângere de mână și prin felul în care ne vorbești sau ne tratezi, decât prin felul în care arăți.

7. Te rog să ne întrebi dacă avem nevoie de ajutor.

Se poate să vezi o persoană cu Surdocecitate și să simți imediat impulsul de a ajuta. Oameni binevoitori ne-au tot tras și împins în mod ciudat către un scaun, pe o trecere de pietoni, sau într-un alt loc fără măcar să ne întrebe sau să știe ce vrem să facem.

Mai întâi, te rog să ne întrebi dacă avem nevoie de asistență.

Nu te supăra dacă te refuzăm. Suntem destul de capabili să fim independenți. Dacă avem totuși nevoie de asistență, lasă-ne să te ținem de cot sau de umăr pentru ghidare. Așa, suntem cu un pas în urma ta și putem simți încotro te îndrepți, dacă urci sau cobori etc.

Nu trage de noi, nu ne trage după tine, nu ne forța să mergem în fața ta ca un scut uman.

În caz de urgență, desenează un X mare pe spatele (dinspre umăr spre talie) sau pe partea superioară a brațului persoanei cu surdocecitate, semnalând urgența și necesitatea de a te urma fără întrebări. Odată ajunși într-un loc sigur, asigură-te că ne explici care a fost urgența.

8. Avem nevoie de timp mai mult ca să facem lucruri

Lasă-ne să facem ce avem de făcut în ritmul nostru propriu și cu propriile noastre metode.

Nu-ți pierde răbdarea și nu apuca lucrurile din mâinile noastre doar ca să fie făcute mai repede, mai ales dacă este vorba despre lucruri personale, cum ar fi un portofel. Este mult mai util să ne sprijini să fim independenți decât să faci tu lucrurile pentru noi, în ritmul tău. De exemplu, du-ne cu mașina la bancă să ne rezolvăm problemele, mai degrabă decât să spui: ”scot eu bani pentru tine de la bancomat și ți-i dau mai târziu, când am și eu de rezolvat probleme prin oraș”. Atunci când putem să facem noi înșine aceste lucruri, ne crește gradul de independență și încrederea, în timp ce a face lucrurile pentru noi, în locul nostru, le scade.

9. Nu ne compătimi și nu ne trata de sus

Suntem ființe umane care facem tot posibilul să ne descurcăm în lumea asta, exact ca tine.

Probabil că avem unele simțuri afectate, dar nu și creierul. Tratează-ne cu demnitate și întreabă-ne ce poți face ca să ajuți; nu presupune că nu putem face ceva anume.

Stigmatul că am fi o povară a sistemului este complet neadevărat. Multe persoane cu Surdocecitate au locuri de muncă, au propriile familii, educație universitară și vieți împlinite.

Povara ține de stereotipurile oamenilor în general și de părerile lor negative, precum și de lipsa oportunităților privind accesibilitatea.

10. Nu ne mai spune că suntem ”sursă de inspirație” și curajoși

Este atât enervant, cât și agravant pentru noi. Tu te-ai simți inspirat dacă Ionel și-ar turna cafea în ceașcă? Pentru că asta facem și noi: lucruri normale de fiecare zi. Fii inspirat de realizările noastre, nu de viața de zi cu zi. Citește despre oameni precum Haben Girma, un avocat cu surdocecitate, sau despre Dr. Robert Smithdas, prima persoană cu surdocecitate din S.U.A. cu studii de master, un poet, scriitor și profesor împlinit.

Acum, că știi aceste 10 ponturi despre surdocecitate, te rog continua să înveți și să ajuți să spargem stereotipurile și să îmbunătățim viața tuturor pe parcurs.

Tracy Stine, autoarea acestui articol, al cărui original se regăsește pe siteul Vocal.Media ne-a oferit permisiunea de a traduce și publica articolul pe site-ul nostru. Tracy este o persoană cu surdocecitate, scriitoare și promotoare a drepturilor persoanelor cu surdocecitate.

Luna iunie este despre surdocecitate

Luna iunie este despre surdocecitate

An de an, în luna iunie, o sărbătoream pe Helen Keller alături de copiii și tinerii cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple din școlile partenere, alături de părinții, frații, surorile și profesorii lor. Am adresat câteva întebări pe această temă colegei noastre, Ramona Antonie, Manager Programe la Sense Internațional România, responsabilă cu această minunată activitate în cadrul organizației. Iată răspunsurile ei.

 

1. Ce înseamnă pentru Sense Internațional România luna iunie a fiecărui an?

Un singur cuvânt: Conștientizare!

În urmă cu mulți ani, mai bine de 10 ani, Sense Internațional Romania a început să o sărbătorească  pe Helen Keller, persoană recunoscută la nivel internațional ca fiind prima persoană cu surdocecitate, adică o persoană care are atât deficiență de vedere cât și de auz.

Pentru a crește gradul de conștientizare asupra acestei categorii de persoane a fost necesar să găsim o persoană reprezentativă în rândul populației, care s-a născut cu sau a dobândit surdocecitatea pe parcursul vieții și a avut realizări de excepție, și apoi să o promovăm în rândul partenerilor noștri, a cunoscuților noștri, pe canale media și online către comunitatea locală și națională.

De ce Helen Keller? Pentru că dacă te uiți la Helen Keller și îi studiezi viața, conștientizezi că orice copil cu surdocecitate ar putea să facă ceva în viață care să îi dea sens.

Mergând pe același considerent, am ales luna iunie pentru că Helen Keller s-a născut pe 27 iunie 1880.

Câteva cuvinte despre Helen Keller: Helen a fost o persoană cu un caracter puternic și extrem de determinată să studieze și care cu sprijin din partea unor persoane dedicate, așa cum a fost profesoara ei Anne Sullivan, a reușit să își schimbe destinul și să devină un simbol recunoscut în întrega lume.

A studiat și a primit distincția Magna cum laude fiind prima persoană cu ambele deficiențe care a obținut un grad Bachelors of Arts, și apoi a obținut și un doctorat la Harvard. A călătorit mult și a militat pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și pentru acces la oportunități egale pentru categoriile defavorizate.

E important să precizez că această dizabilitate este recunoscută de legea 448/2006 ca surdocecitate, alături de cel fizic, vizual, auditiv, asociat, boli rare, s.a., că persoanele care au această deficiență dublă de văz și auz pot obține încadrarea în surdocecitate, deși cele mai multe persoane cu surdocecitate din țara noastră au încadrarea fie de deficiență de auz, fie de văz, chiar dacă au amble simțuri afectate.

Mesajul lunii iunie pe care îl transmitem?
Orice copil cu surdocecitate poate să facă mai mult decât s-ar putea crede, dacă i se oferă șanse și sprijin să își atingă potențialul.

E un mesaj de speranță orientat atât către părinții copiilor cu surdocecitate, către tinerii și adulții cu această dizabilitate, dar mai ales către factori de decizie din mediul educațional, social și economic.

 

2. Ai fost implicată în activitățile organizate cu ocazia Săptămânii Internaționale Helen Keller încă de la începuturi. Cum au evoluat acestea în timp?

Alături de pictorul Ovidiu Kloska, Focșani, 2019 © Gabriel Ciribașa

Aș putea spune că am pornit cu pași mici, dinspre mic spre mai mare într-un mod din ce în ce mai structurat, transparent și deschis pentru orice școală care dorea să realizeze astfel de activități. Criteriul minimal era și este acela ca în aceste școli să învețe copii cu surdocecitate/deficiențe senzoriale multiple care să fie implicați în activități specifice. Evident, am încurajat și proiecte colaborative dintre școli speciale și școli de masă astfel încât să crească gradul de cooperare și acceptare între elevi, indiferent de existența sau nu a dizabilității la aceștia.

În timp, am fost surprinși de profesorii dedicați din școlile partenere cu o multitudine de activități, pornind de la excursii și activități de orientare și mobilitate la munte, la mare, în diverse orașe și muzee, modelaj, pictură și dactilopictură, terapie cu cai, salino terapie, ore de piscină, ateliere de gătit, de pregătit diverse produse de patiserie, grădinărit, pictură cu lumină și teatru de păpuși, creare de pliante și distribuire către ceilalți colegi, petreceri surpriză, puzzle-uri uriașe, trasee senzoriale și lista poate continua.

Dacă ar fi să estimăm un număr de copii în cei peste 10 ani de activități Helen Keller pe baza rapoartelor de activitate pe care le avem, la aceste activități au participat peste 5000 elevi din care aproximativ 500 au fost elevi cu surdocecitate.

 

3. Ce este diferit anul acesta?

Măști transparente, 2020 © Gabriel Ciribașa

Anul acesta a fost categoric diferit într-un mod în care nu puteam posibil anticipa atunci când ne-am facut planificările de proiecte, respectiv am trăit cu toții experiența unei pandemii la nivel internațional generată de virusul Sars-Cov-2, care ne-a pus în față provocarea de a ne continua activitățile într-un mod cu totul altfel.

Astfel, după consultări de echipă în cadrul Fundației Sense Internațional România, dar și cu partenerii noștri din sistemul educațional, am orientat fondurile strânse pentru proiectul Helen Keller în achiziția de măști transparente utile elevilor cu deficiențe de auz pe care le-am direcționat acolo unde ne-au fost cerute, diverse materiale educaționale pentru copii și părinți, dar și prin achiziția de materiale igienico-sanitare astfel încât acele activități școlare ce au loc în această perioadă – evaluări naționale pentru elevii din anii terminali, să fie desfășurate în condiții de maximă siguranță atât pentru elevi, cât și pentru profesori.

Mai jos mesajul d-nei profesor Manuela Ionescu, de la CSEI 2 Sibiu:

Vă mulțumim pentru măști! Acestea sunt foarte utile elevilor cu deficiență de auz pentru că pot citi de pe buze și în același timp o mare parte din față rămâne liberă, astfel încât se poate înțelege mai ușor mimica feței, ușurând dialogul cu copiii.

Sperăm ca anul viitor să ne reîntoarcem la activitățile pe care le făceam cu drag alături de elevii cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple.

Am simțit lipsa bucuriei unui zâmbet de copil fericit, a unui balon colorat înălțat spre cer cu numele lui Helen Keller, a unor fotografii cu elevi bucuroși de noutatea unor descoperiri din cadrul unei activități plăcute și fericirea de a ști că TU poți să faci ceva prin propriile forțe, precum și a unor hashtag-uri specifice acestei luni ce apăreau constant pe pagina de facebook a organizației:

#helenkeller #dincolodesimturi #surdocecitate #numeleșcolii #SenseInternationalRomania

 

4. Care este cea mai frumoasa amintire a ta legata de Saptamana Internationala Helen Keller?

București, 2013 © Arhiva Sense Internațional România

Nu știu dacă ar fi corect să spun că am doar o amintire pe care să o consider cea mai frumoasă. Am, cu siguranță, mai multe amintiri  legate de sărbătorirea Helen Keller, de la copiii mici din grădiniță care explorau cu mâinile și picioarele diverse materiale și texturi și erau extrem de încântați, până la a planta flori și arbuști în grădinița școlii ori a participa la o ședință de hipoterapie alături de ei cum a fost cazul partenerilor din cele 3 școli din București și Iași, până la a înălța baloane colorate într-o mulțime de copii entuziaști alături de partenerii din Sibiu, ori a însoți tineri în ani terminali într-o vizită la o tipografie sau în cadrul unui atelier de pictură cu partenerii din Focșani, ori a degusta un tort minunat alături de partenerii din Oradea, și exemplele pot continua.

Nu aș putea alege doar un singur moment frumos, pentru că a fost o întreagă colecție de momente fericite care s-au concretizat în zâmbete fericite și în mesajul pe care copiii și tinerii cu surdocecitate îl transmit constant: "Și eu pot!"

Să facem joaca incluzivă: construim un cort

Construim un cort

Corturile oferă copiilor un spațiu în care sunt capabili să aibă impact asupra propriului mediu și să-și creeze propriile lumi. Acest clip subliniază faptul că activitatea de construire a corturilor poate fi o modalitate foarte bună de interacțiune între frați și surori și oferă idei pentru construirea unor corturi unice și tematice, folosind o cutie din carton. Construirea corturilor poate însemnă pentru copii un eveniment interesant și captivant  și este totodată o activitate minunată.

 

Clip realizat de: Sense - connecting sight, sound and life

Sense Specialist Services for Children & Young People

Script video

Ok, aceasta este o cameră mică sau un cort pentru un copil sau pentru o persoană foarte mică.

Ideea, în cazul de față, este că mai puțin înseamnă mai mult.

Observăm cum un copil explorează un spațiu mic și astfel poate avea un impact în acel spațiu.

Deci, observăm că nu au atât de multe obiecte cu care să se joace aici.

Ceva la care să se uite, ceva care să atingă și să simtă și ceva care să foșnească și să facă zgomot.

Este un spațiu privat unde te joci în mica ta lume.

Aceasta este o cutie specială BeActive,

dar acestea pot fi făcute pur și simplu dintr-o cutie din carton foarte mare.

Un element cheie la care să vă gândiți este acela că atunci când copilul este înăuntru are nevoie de atentă supraveghere,

deoarece dacă sunt și alți copii prin preajmă, se pot așeza pe cort, fiind destul de atractiv, sau să lovească în el,

astfel cauzând destul de mult disconfort persoanei din interiorul cutiei.

Aici avem un alt exemplu de cort.

Acesta este ceva ce copiii pot construi împreună cu prietenii lor.

Ne place să avem tematici, așa că aici am folosit ca tematică jungla.

Aici avem maimuțe gonflabile, multă viță de vie, materiale naturale.

Avem și un minunat covor tactil.

Îmi pot imagina un copil care nu se poate mișca prea mult, putând să se bucure de acest spațiu,

care are o mulțime de obiecte pe care le poate atinge, simți si ține.

Și frații, surorile sau alți copii care să se ascundă în cort și care să scoată sunete amuzante pentru ei,

având parte de o joacă frumoasă împreună.

Cred că este vorba de acea interacțiune de la egal la egal care le permite copiilor același nivel de implicare.

Chiar dacă aveți pe cineva care este foarte ocupat și care dorește să fie  implicat doar la început.

sau cineva care dorește doar la sfârșit, permite tuturor să fie implicați.

Bineînțeles, umbrelele au spițe ascuțite, de aceea este important să fiți conștienți de asta,

mai ales dacă au și un capăt ascuțit pe mijloc.

O minge de tenis sau ceva care să acopere acel capăt ar fi perfect.

De asemenea, un alt mod de a crea un cort, este de a crea o insulă tropicală.

Avem aici un scaun simplu pentru un copil ce prezintă o dizabilitate severă,

Un copil căruia îi este dificil să găsească alți copii cu care să se joace.

Dar putem invita alți copii în spațiul lor,

și așa le putem arăta ce lucruri minunate am găsit pe insula noastră tropicală.

Deci, ați putea pune copiii să pornească într-o vânătoare de comori:

ce puteți găsi aici care să trăiască și pe o insulă tropicală?

Ar putea fi o activitate foarte bună pentru un copil care nu poate să meargă și să-și adune singur obiectele.

Elementul cheie al acestei activități este supervizarea,

și asigurarea că atunci când ceilalți copii merg să caute obiectele și se întorc cu ele,

atunci când le arată copilului, care are o dizabilitate, să o facă într-un mod adecvat

care asigură implicarea activă a copilului și faptul că se bucură de experiență.