• Română
  • English
Zoom in Regular Zoom out

Noutăți

Luna iunie este despre surdocecitate

Luna iunie este despre surdocecitate

An de an, în luna iunie, o sărbătoream pe Helen Keller alături de copiii și tinerii cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple din școlile partenere, alături de părinții, frații, surorile și profesorii lor. Am adresat câteva întebări pe această temă colegei noastre, Ramona Antonie, Manager Programe la Sense Internațional România, responsabilă cu această minunată activitate în cadrul organizației. Iată răspunsurile ei.

 

1. Ce înseamnă pentru Sense Internațional România luna iunie a fiecărui an?

Un singur cuvânt: Conștientizare!

În urmă cu mulți ani, mai bine de 10 ani, Sense Internațional Romania a început să o sărbătorească  pe Helen Keller, persoană recunoscută la nivel internațional ca fiind prima persoană cu surdocecitate, adică o persoană care are atât deficiență de vedere cât și de auz.

Pentru a crește gradul de conștientizare asupra acestei categorii de persoane a fost necesar să găsim o persoană reprezentativă în rândul populației, care s-a născut cu sau a dobândit surdocecitatea pe parcursul vieții și a avut realizări de excepție, și apoi să o promovăm în rândul partenerilor noștri, a cunoscuților noștri, pe canale media și online către comunitatea locală și națională.

De ce Helen Keller? Pentru că dacă te uiți la Helen Keller și îi studiezi viața, conștientizezi că orice copil cu surdocecitate ar putea să facă ceva în viață care să îi dea sens.

Mergând pe același considerent, am ales luna iunie pentru că Helen Keller s-a născut pe 27 iunie 1880.

Câteva cuvinte despre Helen Keller: Helen a fost o persoană cu un caracter puternic și extrem de determinată să studieze și care cu sprijin din partea unor persoane dedicate, așa cum a fost profesoara ei Anne Sullivan, a reușit să își schimbe destinul și să devină un simbol recunoscut în întrega lume.

A studiat și a primit distincția Magna cum laude fiind prima persoană cu ambele deficiențe care a obținut un grad Bachelors of Arts, și apoi a obținut și un doctorat la Harvard. A călătorit mult și a militat pentru drepturile persoanelor cu dizabilități și pentru acces la oportunități egale pentru categoriile defavorizate.

E important să precizez că această dizabilitate este recunoscută de legea 448/2006 ca surdocecitate, alături de cel fizic, vizual, auditiv, asociat, boli rare, s.a., că persoanele care au această deficiență dublă de văz și auz pot obține încadrarea în surdocecitate, deși cele mai multe persoane cu surdocecitate din țara noastră au încadrarea fie de deficiență de auz, fie de văz, chiar dacă au amble simțuri afectate.

Mesajul lunii iunie pe care îl transmitem?
Orice copil cu surdocecitate poate să facă mai mult decât s-ar putea crede, dacă i se oferă șanse și sprijin să își atingă potențialul.

E un mesaj de speranță orientat atât către părinții copiilor cu surdocecitate, către tinerii și adulții cu această dizabilitate, dar mai ales către factori de decizie din mediul educațional, social și economic.

 

2. Ai fost implicată în activitățile organizate cu ocazia Săptămânii Internaționale Helen Keller încă de la începuturi. Cum au evoluat acestea în timp?

Alături de pictorul Ovidiu Kloska, Focșani, 2019 © Gabriel Ciribașa

Aș putea spune că am pornit cu pași mici, dinspre mic spre mai mare într-un mod din ce în ce mai structurat, transparent și deschis pentru orice școală care dorea să realizeze astfel de activități. Criteriul minimal era și este acela ca în aceste școli să învețe copii cu surdocecitate/deficiențe senzoriale multiple care să fie implicați în activități specifice. Evident, am încurajat și proiecte colaborative dintre școli speciale și școli de masă astfel încât să crească gradul de cooperare și acceptare între elevi, indiferent de existența sau nu a dizabilității la aceștia.

În timp, am fost surprinși de profesorii dedicați din școlile partenere cu o multitudine de activități, pornind de la excursii și activități de orientare și mobilitate la munte, la mare, în diverse orașe și muzee, modelaj, pictură și dactilopictură, terapie cu cai, salino terapie, ore de piscină, ateliere de gătit, de pregătit diverse produse de patiserie, grădinărit, pictură cu lumină și teatru de păpuși, creare de pliante și distribuire către ceilalți colegi, petreceri surpriză, puzzle-uri uriașe, trasee senzoriale și lista poate continua.

Dacă ar fi să estimăm un număr de copii în cei peste 10 ani de activități Helen Keller pe baza rapoartelor de activitate pe care le avem, la aceste activități au participat peste 5000 elevi din care aproximativ 500 au fost elevi cu surdocecitate.

 

3. Ce este diferit anul acesta?

Măști transparente, 2020 © Gabriel Ciribașa

Anul acesta a fost categoric diferit într-un mod în care nu puteam posibil anticipa atunci când ne-am facut planificările de proiecte, respectiv am trăit cu toții experiența unei pandemii la nivel internațional generată de virusul Sars-Cov-2, care ne-a pus în față provocarea de a ne continua activitățile într-un mod cu totul altfel.

Astfel, după consultări de echipă în cadrul Fundației Sense Internațional România, dar și cu partenerii noștri din sistemul educațional, am orientat fondurile strânse pentru proiectul Helen Keller în achiziția de măști transparente utile elevilor cu deficiențe de auz pe care le-am direcționat acolo unde ne-au fost cerute, diverse materiale educaționale pentru copii și părinți, dar și prin achiziția de materiale igienico-sanitare astfel încât acele activități școlare ce au loc în această perioadă – evaluări naționale pentru elevii din anii terminali, să fie desfășurate în condiții de maximă siguranță atât pentru elevi, cât și pentru profesori.

Mai jos mesajul d-nei profesor Manuela Ionescu, de la CSEI 2 Sibiu:

Vă mulțumim pentru măști! Acestea sunt foarte utile elevilor cu deficiență de auz pentru că pot citi de pe buze și în același timp o mare parte din față rămâne liberă, astfel încât se poate înțelege mai ușor mimica feței, ușurând dialogul cu copiii.

Sperăm ca anul viitor să ne reîntoarcem la activitățile pe care le făceam cu drag alături de elevii cu surdocecitate și deficiențe senzoriale multiple.

Am simțit lipsa bucuriei unui zâmbet de copil fericit, a unui balon colorat înălțat spre cer cu numele lui Helen Keller, a unor fotografii cu elevi bucuroși de noutatea unor descoperiri din cadrul unei activități plăcute și fericirea de a ști că TU poți să faci ceva prin propriile forțe, precum și a unor hashtag-uri specifice acestei luni ce apăreau constant pe pagina de facebook a organizației:

#helenkeller #dincolodesimturi #surdocecitate #numeleșcolii #SenseInternationalRomania

 

4. Care este cea mai frumoasa amintire a ta legata de Saptamana Internationala Helen Keller?

București, 2013 © Arhiva Sense Internațional România

Nu știu dacă ar fi corect să spun că am doar o amintire pe care să o consider cea mai frumoasă. Am, cu siguranță, mai multe amintiri  legate de sărbătorirea Helen Keller, de la copiii mici din grădiniță care explorau cu mâinile și picioarele diverse materiale și texturi și erau extrem de încântați, până la a planta flori și arbuști în grădinița școlii ori a participa la o ședință de hipoterapie alături de ei cum a fost cazul partenerilor din cele 3 școli din București și Iași, până la a înălța baloane colorate într-o mulțime de copii entuziaști alături de partenerii din Sibiu, ori a însoți tineri în ani terminali într-o vizită la o tipografie sau în cadrul unui atelier de pictură cu partenerii din Focșani, ori a degusta un tort minunat alături de partenerii din Oradea, și exemplele pot continua.

Nu aș putea alege doar un singur moment frumos, pentru că a fost o întreagă colecție de momente fericite care s-au concretizat în zâmbete fericite și în mesajul pe care copiii și tinerii cu surdocecitate îl transmit constant: "Și eu pot!"

Să facem joaca incluzivă: construim un cort

Construim un cort

Corturile oferă copiilor un spațiu în care sunt capabili să aibă impact asupra propriului mediu și să-și creeze propriile lumi. Acest clip subliniază faptul că activitatea de construire a corturilor poate fi o modalitate foarte bună de interacțiune între frați și surori și oferă idei pentru construirea unor corturi unice și tematice, folosind o cutie din carton. Construirea corturilor poate însemnă pentru copii un eveniment interesant și captivant  și este totodată o activitate minunată.

 

Clip realizat de: Sense - connecting sight, sound and life

Sense Specialist Services for Children & Young People

Script video

Ok, aceasta este o cameră mică sau un cort pentru un copil sau pentru o persoană foarte mică.

Ideea, în cazul de față, este că mai puțin înseamnă mai mult.

Observăm cum un copil explorează un spațiu mic și astfel poate avea un impact în acel spațiu.

Deci, observăm că nu au atât de multe obiecte cu care să se joace aici.

Ceva la care să se uite, ceva care să atingă și să simtă și ceva care să foșnească și să facă zgomot.

Este un spațiu privat unde te joci în mica ta lume.

Aceasta este o cutie specială BeActive,

dar acestea pot fi făcute pur și simplu dintr-o cutie din carton foarte mare.

Un element cheie la care să vă gândiți este acela că atunci când copilul este înăuntru are nevoie de atentă supraveghere,

deoarece dacă sunt și alți copii prin preajmă, se pot așeza pe cort, fiind destul de atractiv, sau să lovească în el,

astfel cauzând destul de mult disconfort persoanei din interiorul cutiei.

Aici avem un alt exemplu de cort.

Acesta este ceva ce copiii pot construi împreună cu prietenii lor.

Ne place să avem tematici, așa că aici am folosit ca tematică jungla.

Aici avem maimuțe gonflabile, multă viță de vie, materiale naturale.

Avem și un minunat covor tactil.

Îmi pot imagina un copil care nu se poate mișca prea mult, putând să se bucure de acest spațiu,

care are o mulțime de obiecte pe care le poate atinge, simți si ține.

Și frații, surorile sau alți copii care să se ascundă în cort și care să scoată sunete amuzante pentru ei,

având parte de o joacă frumoasă împreună.

Cred că este vorba de acea interacțiune de la egal la egal care le permite copiilor același nivel de implicare.

Chiar dacă aveți pe cineva care este foarte ocupat și care dorește să fie  implicat doar la început.

sau cineva care dorește doar la sfârșit, permite tuturor să fie implicați.

Bineînțeles, umbrelele au spițe ascuțite, de aceea este important să fiți conștienți de asta,

mai ales dacă au și un capăt ascuțit pe mijloc.

O minge de tenis sau ceva care să acopere acel capăt ar fi perfect.

De asemenea, un alt mod de a crea un cort, este de a crea o insulă tropicală.

Avem aici un scaun simplu pentru un copil ce prezintă o dizabilitate severă,

Un copil căruia îi este dificil să găsească alți copii cu care să se joace.

Dar putem invita alți copii în spațiul lor,

și așa le putem arăta ce lucruri minunate am găsit pe insula noastră tropicală.

Deci, ați putea pune copiii să pornească într-o vânătoare de comori:

ce puteți găsi aici care să trăiască și pe o insulă tropicală?

Ar putea fi o activitate foarte bună pentru un copil care nu poate să meargă și să-și adune singur obiectele.

Elementul cheie al acestei activități este supervizarea,

și asigurarea că atunci când ceilalți copii merg să caute obiectele și se întorc cu ele,

atunci când le arată copilului, care are o dizabilitate, să o facă într-un mod adecvat

care asigură implicarea activă a copilului și faptul că se bucură de experiență.

Să facem joaca incluzivă: folosirea obiectelor de uz casnic

Folosirea obiectelor de uz casnic

Să fii creativ cu obiectele de uz casnic de zi cu zi poate fi un mod fantastic de a interacționa  cu copiii, din confortul și siguranța propriei case. În acest clip vi se oferă idei și sfaturi despre cum să utilizați diferite obiecte de uz casnic, în scopul de a stimula și distra copiii. Ideile includ crearea de truse tactile din elemente cu texturi diferite, folosind obiecte pentru a crea sunete interesante și de a descoperi de ceea ce se bucură fiecare copil.

 

Clip realizat de:  Sense - connecting sight, sound and life

Sense Specialist Services for Children & Young People

Script video

Acest videoclip se adresează părinților și oferă sfaturi, sugestii și idei pentru a fi creativ cu obiectele de uz casnic.

Ginny și cu mine am creat niște truse,

care includ diferite obiecte, dar care aparțin aceleiași teme.

Așadar, în această trusă, evident, avem obiecte alb-negru.

Deci puteți să vă băgați mâna în obiect sau puteți să puneți copilul să bage mana în ștergătorul de praf.

Ei pot simți. Se simte bine și moale pe fața lui Ginny sau îl pot pune pe mâinile lor.

Și de multe ori, devin interesați în a-și folosi mâinile, de asemenea,

pentru că ei pot vedea că ar putea să îl bage pe mână. Îi face interesați de degetele lor mici.

Și apoi, alte obiecte pe care le avem. Din nou, fermoare mici.

Mulți copii se bucură să deschidă fermoare,

și așa poți ajuta la motricitatea lor fină, un fel de a optimiza asta.

Și apoi, înăuntru, avem  ca o carcasa mică pentru CD.

Și la fel, puteți adăuga lucruri mici acolo, de asemenea, și să îi puneți să le exploreze împreună cu dvs.

Întodeauna este bine să îi lăsăm să exploreze prin metoda mână-sub-mână.

Aceasta cred că este de la un magazin de animale, cred, Ginny.

Așadar, pe lângă elementul vizual are, de asemenea, și un element auditiv.

Și, atunci când o deschizi, poți auzi toate încrețiturile.

Iar copiii adoră asta pentru că puteți juca un mic joc de-a v-ați ascunselea cu ea,

un fel de cucu-bau. Și o puteți inchide.

Și s-ar putea sa le placă să se bage cu totul în ea, să își pună mâinile prin ea. Sau te poți ascunde în ea.

Avem, de asemenea, o trusă de baie.

Tocmai am cumpărat o selecție de obiecte pe care le-ați putea avea în baie. Nu acela!

Din nou, toate diferite și probabil  mai mult o trusă tactilă, de asemenea,

în care găsiți atât de multe texturi diferite pe care le puteți simți.

Dintre toate acestea, unele obiecte prezintă texturi destul de dure.

Este încă o perie pentru spate acolo, care este încă odată plăcută și grunjoasă.

Există, de asemenea, și  un pămătuf pentru bărbierit, care este un pic mai moale.

Este o modalitate bună prin care copilul poate spune ce îi place sau ce îi displace

sau să descoperi ce îi place sau displace copilului, nu-i așa?

Copii diferiți vor prefera lucruri diferite.

Și aceasta este cea de bucătarie.

Aceasta este folie antialunecare, care este chiar folositoare de pus pe masa,

sub obiectele care nu vrei să alunece.

Dar, are și o textura plăcută, se lipește de la sine.

Deci, tăiați un pătrat din ea și jucați-vă cu acela. Sunt o mulțime de lucruri pe care le puteți face cu ea.

Și puteți să luați  tot felul de culori diferite.

Este de asemenea și utilă pentru fixarea obiectelor cum ar fi bolurile,

dacă doriți ca copilul să folosească un bol pentru amestecat. Îl ține fixat, se lipește de bol.

Avem o mulțime de obiecte metalice care scot zgomote când le loviți. Puteți folosi tigăi, capace de tigăi.

Sau aveți toate aceste linguri, sau acolo avem o sită prin care ne putem uita, putem obține diferite efecte de lumini.

Puteți scoate o grămadă de sunete frumoase, cu diferite obiecte.

Puteți să le folosiți în diferite moduri.

Deci, puteți folosi fie ceva luminos și strălucitor. Acesta scoate și un zgomot de asemenea.

Dar este de asemenea și plăcut de uitat la el. Și din nou, dacă aveți o culoare preferată, o puteți folosi.

Am aici un ou care scoate un zdrăngănit, pe care îl puteți băga în interior.

Există diferite obiecte și linguri din lemn, pe care din nou, le puteți lovi.

Dar totodată  se simt chiar plăcut pentru că sunt materiale naturale.

Avem și cârlige, care sunt foarte bune pentru stimularea motricității fine.

Obișnuința strângerii lor și dezvoltarea mușchilor mâinilor, și de asemenea, adunarea obiectelor cu ele.

Le puteți pune pe degete și puteți obține o senzație din asta, de asemenea.

Aici avem linguri pentru măsurat. Sunt foarte drăguțe pentru că sunt multicolore.

Dar de asemenea, scot și nițe sunete plăcute când le agităm.

Dar totodată se simt plăcut și în palmă.

Puteși sa le folosiți individual sau ca set, într-un joc de sortat culori, dacă aveți mai multe seturi.

Și aici, avem preferatele mele.

Puteți obține o mulțime de sunete diferite și să aveți chiar o mini orchestră, dacă doriți,

Prin... [se aude zgomot]

Ooo acesta e chiar mai bine… Vibrează de asemenea.

Aceasta este încă o idee din trusa de bucătarie, umplerea unei mănuși din cauciuc cu diverse substanțe.

Puteți folosi budincă de orez, fasole gătită, poate chiar jeleu. Orice preferați.

Se umple peste tot cu fasole gătită!

Și apoi, bineînțeles trebuie să sigilați mănușa din cauciuc. O să o legăm bine.

Iar la final aveți un modelino drăguț.

Oh, este chiar plăcut.

Copiii vor fi familiarizați cu multe dintre obiectele folosite

și așa ei se vor simți confortabil și în siguranță cu acele obiecte.

și doar ca o reamintire,  în ceea ce privește sănătatea și siguranța, acestea sunt obiecte de uz casnic.

Nu sunt destinate ca jucării pentru copiii mici.

Astfel, să vă asigurați mereu că sunt supravegheați atunci când folosesc aceste obiecte.

Să facem joaca incluzivă: comunicarea mână-sub-mână

Comunicarea mână-sub-mână

Comunicarea mână-sub-mână este o abordare excelentă pentru implicarea copiilor în activități noi și de asemenea le permite copiilor să se simtă în siguranță și sprijiniți atunci când se joacă cu obiecte necunoscute. Abordarea poate spori capacitatea unui copil de a se juca independent și de a își dezvolta comunicarea. Acest videoclip oferă un exemplu de comunicare mână-sub-mână și oferă sugestii cu privire la modul în care puteți face asta cu copiii, folosind diferite obiecte.

 

Clip realizat de: Sense - connecting sight, sound and life

Sense Specialist Services for Children & Young People

Script video

Abordarea mână-sub-mână este o modalitate de a-i implica pe copii

în activități într-un mod neamenințător

De fapt este despre a lăsa copilul să îți folosească mâinile

în explorarea unui obiect cu care nu este familiarizat.

În acest mod ei se simt în siguranță, protejați,

fericiți să atingă ceva atât timp cât tu atingi înainte.

Deci, folosind abordarea mână-sub-mână este cheia în a obține de fapt entuziasmul copilului, implicarea

și capacitatea de a se juca independent.

Dar, de asemenea, de a le dezvolta comunicarea lor în a decide ceea ce le place și ceea ce nu le place.

Le permite să se simtă în siguranță, și dacă lucrurile sunt prea grele pentru ei, pot chiar să facă un pas în spate

pentru că ei îți pot folosi mâna ca pe un mijloc de a spune de fapt, "ei bine, tu poți continua să te joci, însă eu doar o să privesc pentru un minut, și asta e OK."

O voi ruga pe Anne sa exploreze acest obiect neobișnuit.

Are o mulțime și o mulțime de părți active atașate.

Este o oglindă, mărgele, tot felul de lucruri diferite.

Și dacă nu a mai văzut asta până acum, primul lucru pe care l-aș face ar fi

să-i permit să cartografiaze obiectul în mod independent.

Să se uite la el, dacă poate să vadă. Să îl atingă și să îl simtă.

Îi explic marginile. Nu e sigură de asta, așa că ne retragem.

Îi ofer mâinile mele ca suport când face asta. În jurul marginilor obiectului, și apoi

în locuri sigure unde nu se întâmplă nimic care ar putea să o îngrijoreze sau să o facă anxioasă.

Apoi, gradual, îi mut mâinile lângă altceva.

Când refuză să se uite, este OK. O luăm de la capăt.

Și oferindu-i mâinile mele ca suport, ne întoarcem la obiect.

Ne uităm iar la el. Revedem toate spațiile sigure, marginile și suprafețele.

În continuare nu dorește să se joace cu el. Dar totuși o să facem o încercare...

Și o să încep prin a-mi folosi degetele, pentru a-i arăta  că ceva se întâmplă aici.

De fapt, este chiar interesant. Chiar se bucură de asta. Așa că lăsăm joaca să se dezvolte.

Și gradual, ar trebui să fie capabilă să se joace independent cu acesta, cu ceva ce îi place.

În tot acest timp mâinile noastre sunt în contact unele cu altele. Tot timpul continuăm atingerea.

Sunt acolo tot timpul, arătându-i diferite lucruri.

Abordarea mână-sub-mână este cheia în obținerea independenței copilului.

Și să preia conducerea, și să își dezvolte acea încredere de explorare a obiectelor pe cont propriu,

și să aibă încrederea necesară să faca asta.

Surdocecitatea – Manualul părintelui

În luna mai a anului 2019,  Sense Internațional România a pus bazele unui nou parteneriat cu Fundația Signo din Norvegia. Astfel, au fost vizitate centrele de resurse ale Fundaţiei Signo din Andebu şi din Oslo: servicii de educaţie şi vocaţionale adresate copiilor, tinerilor şi adulţilor cu surdocecitate din Norvegia, au avut loc întâlniri cu specialişti din cadrul organizaţiei norvegiene şi s-a discutat dezvoltarea unor activităţi comune în viitor.

Printre altele, am revenit în țară cu un ghid extrem de util adresat părinților copiilor cu sudocecitate, un ghid care trece în revistă principalele elemente ce țin de relaționarea cu copilul cu surdocecitate: comunicarea, stabilirea și menținerea contactului, orientare și mobilitate, activități de joacă și activități de fiecare zi.

Am primit acordul Fundației Signo de a traduce acest manual în limba română și de a-l pune la dispoziția părinților și profesorilor ce lucrează cu copii cu surdocecitate. Le mulțumim din inimă pentru acest acord și vă invităm să răsfoiți ghidul urmând linkul de mai jos.

Extras din manual:

Copilul tău comunică permanent, folosind tot corpul. Mișcarea, expresia feței, sunetele, arătatul spre ceva: toate înseamnă comunicare! Copilul tău va comunica mereu ceea ce este important pentru el/ea.

Copilul cu surdocecitate are nevoie de contacte sociale cu frații, surorile și prietenii, ca orice alt copil. Fii alături de copil în toate activitățile. Astfel, copilul va avea acces la prieteni, la conversații, la experiențe și la mediul înconjurător.

 

Această vizită a fost o activitate realizată prin proiectul Incluziune cu sens: Construirea de parteneriate între Sense Internaţional România şi organizaţii din Norvegia în scopul unei incluziuni cu sens în sistemul de educaţie pentru copiii cu surdocecitate şi deficienţe senzoriale, proiect finanţat în cadrul apelului pentru propuneri de inițiative bilaterale destinate identificării de parteneri pentru proiecte derulate in parteneriat cu statele donatoare, dezvoltării de parteneriate și de proiecte bilaterale în cadrul Programului “Dezvoltare locala”.

 

Să facem joaca incluzivă: cântece prin semne

Cântece prin semne

Cântatul prin semne este o modalitate grozavă de a te distra și de a include comunicarea în joc. Este o activitate minunată pentru copii și pentru frații lor de a se juca împreună. În acest clip, poți învăța cum să cânți un cântec folosind limbajul semnelor britanic și cum să adaptezi cântecele gestuale în funcție de dezvoltarea copilului. Videoclipul oferă, de asemenea, exemple de mai multe tipuri de comunicare care pot fi folosite în cântecele gestuale, cum ar fi gesturile mână-sub-mână.

 

Clip realizat de: Sense - connecting sight, sound and life

Sense Specialist Services for Children & Young People

Script video

Construirea comunicării în activitățile de joacă, o face incluzivă,

Și este, de asemenea, bună pentru dezvoltarea tuturor, incusiv a fraților. Este o modalitate grozavă de a te distra.

Astăzi o să vă arătăm un cântec prin semne.

[cântă muzica.]

Mergem la pescuit în marea adâncă și albastră

Prindem pește pentru ceaiul meu

Prindem încă unul pentru fratele meu

Unu, doi, trei.

OK, deci câteva sugestii pentru cântecele prin semne.

Gândiți-vă la ce semne folosiți și alegeți semnele cheie

pe care copilul o să le recunoască și o să se bucure să le facă cu tine.

De asemenea, gândiți-vă la ritm deoarece copiii au nevoie de un ritm mai lent.

Și repetiția este foarte bună pentru copii, ca să știe ce urmează pe urmă.

Și cel mai important, distrați-va.

Noi am folosit limbajul semnelor britanic mai devreme și acel clip a fost chiar scurt,

așa cum probabil ați remarcat, nu țineam tot timpul pasul.

Dar puteți să diminuați ritmul. Puteți folosi semne ale limbii engleze, Makaton sau orice alt limbaj gestual pe care copilul dvs. îl folosește.

Și puteți folosi semne corporale, puteți folosi obiecte reale, gesturi, nu trebuie să fie neapărat limbajul semnelor.

Dacă copilul este prea mic și preferă să stea la tine în poală,

poate sta cu fața la tine și tu poți mima. De asemenea îți poate simți vibrația vocii,

dacă stă destul de aproape de corpul tău în același timp.

Și ai putea mima mână-sub-mână alături de ei, cu brațele tale în jurul lor.

În caz contrar, puteți sta alături de copii și să mimați mână-sub-mână așa.

Putem să vă demonstrăm dacă doriți,  cu semnul pentru pește.

Dacă aș fi persoana care mimează, persoana care ascultă și-ar pune mâinile peste ale mele,

și așa aș putea să fac semnul pentru „pește”, ca să simtă când le fac.

Sau „al meu”.

Sau „ceai”.

Și persoana se va obișnui să îți urmeze mâinile.

Să facem joaca incluzivă: joaca prin murdărie

Joaca prin murdărie

Joaca prin murdărire este o modalitate excelentă de a încuraja copiii să devină creativi și să se joace cu diverse materiale, cum ar fi hârtia de șervețel și spuma. Pictura este un foarte bun exemplu de joacă prin murdărire, dar unor copii nu le place să se murdărească sau nu pot folosi o pensulă. Acest video prezintă felul în care, pur și simplu punând vopsea pe o hârtie și apoi acoperind-o cu folie alimentară, copiii își pot folosi mâinile pentru a se juca și pentru a picta.

 

Clip realizat de: Sense - connecting sight, sound and life

Sense Specialist Services for Children & Young People

Script video

Joaca prin murdărire, o iubești sau o urăști, și mulți părinți o urăsc,

dar este o foarte bună modalitate de a încuraja copilul să exploreze diferite medii.

Deci, acesta este o activitate de explorare.  De fapt nici nu este despre a avea un rezultat la final sau un proiect final.

Este doar despre a te murdări.

Acum, dacă copiii dvs. nu sunt chiar dornici să experimenteze, ar fi mai bine să începeți cu lucruri simple.

De exemplu, puteți să folosiți folie alimentară sau pungi cu fermoar.

Permițându-le copiilor să exploreze vopseaua într-un mod care nu implică să se murdărescă.

Există o întreagă gamă de texturi. Deci, dintr-un...

Deci,  șervețele uscate simple pentru a le putea permite copiilor să simtă.

Câteva dintre acestea ți se lipesc de mâini, dar cad lăsându-ți mâinile ude.

Deci este vorba despre toată ierarhia diversă de de texturi.

Ca să transformi asta din uscat în umed, doar adaugi apă și automat se creează noroi curat.

O să îl străngem, o să îl tragem, o să ne răsucim mâinile.

O să ne frecăm mâinile și o să lăsăm produsul să se scurgă printre degete.

Aici, avem o tavă cu bile din silicon.

Partea bună despre ele este că sunt ideale pentru adunat, fiind chiar alunecoase.

Odată ce unui tânăr ii place să se joace cu ele, poți adăuga și alte texturi.

Deci, simplu prin adăugarea spumei de săpun, le ascunzi la fundul vasului,

și așa încurajezi copiii să caute și să ascundă lucruri.

Sau putem să le lăsăm să cadă și să cadă și să cadă și să cadă.

Și putem de asemenea să le punem într-un alt vas, și asta e mereu amuzant.

Abilități critice.

Deci, acesta este săpun mulabil,

Și  are o textură drăguță pentru că este foarte ușor, dar își menține forma.

OK, deci vom începe să adăugăm diverse lucruri peste acesta.

Este chiar interesant cum își schimbă textura.

Deseori, puțin nisip îl face mai grunjos și mai granulat și asta mereu este chiar interesant.

Pictatul este o activitate grozavă și distractivă, dar pentru unii tineri,

ei  nu au abilitatea de a ține o pensulă în mână, din cauza limitărilor fizice pe care le au.

Dar, pur și simplu punând culoare pe hartie și apoi acoperind-o cu folie alimentară,

Perimte orice mișcare pentru a crea o pictură.

Este important să fi evaluat riscul fiecărui element pe care îl folosiți.

Încercați să folosiți lucruri comestibile, așa nu contează.

Dar, în mod egal să verificați dacă copilul dvs. are vreo alergie

Pentru că unele dintre aceste lucruri conțin ulei de arahide și altele, așa cu dacă aveți alergii la nucifere,

trebuie să vă asigurați de toate aceste elemente cheie înainte să le folosiți.

Dacă deveniți prea pretențioși în legătură cu murdăria făcută de această joacă, puteți să opriți activitatea.

Deci, nu vă alarmați prea tare dacă copiii încep să transfere lucruri din tavă și să adauge și altele

și să facă un absolut dezastru. Despre asta este vorba, să adaugi lucruri peste alte lucruri.

Așa că, nu ne place să îi oprim, ci ne place să îi lăsăm să aibă timp să experimenteze foarte bine.

Să facem joaca incluzivă: povești senzoriale

Povești senzoriale

Poți adapta orice poveste pentru ca aceasta să devină una senzorială – tot ce ai nevoie este puțină imaginație și găsirea unor obiecte care să dea viață poveștii. În acest clip, poți învăța să creezi o poveste senzorială folosind obiecte pe care le întâlnim zi de zi, cum ar fi păpuși sau papuci. Poveștile senzoriale sunt o manieră grozavă pentru copiii cu dizabilități multiple să se joace dezvoltându-și abilitățile de comunicare și învățând cum să citească în mod independent.

Clip realizat de: Sense - connecting sight, sound and life
Sense Specialist Services for Children & Young People

Script video

Poți adapta orice poveste într-o poveste senzorială.

Ai nevoie doar de puțină imaginație, puțină cercetare și găsirea materialelor care să aducă povestea la viață.

Noi am ales această carte. Se numește "Toddle Waddle" și are imagini foarte, foarte clare.

Conține diferite animale și diferite sunete.

Și este foarte important să folosim sunetele când parcurgem cartea.

Astfel  își creează un ritm, o cadență și o rutina proprie.

Și exact ritmul, cadențași rutina le place copiilor noștri.

Acest buton semnifică începutul poveștii.

Dacă Anne apasă butonul...

[se aude înregistrarea] "Astăzi vom citi 'Toddle Waddle', ești gata?"

Deci, este ca o anunțare a copilului, ca să se pregătească pentru poveste.

Permite copilului să exploreze obiectele.

Jucați-vă puțin cu fiecare obiect în parte, obiecte cu ajutorul cărora veți spune povestea.

Tessie Toddle!

Și aici o avem și pe prietena ei...

Rața Waddle «mac, mac».

Deci, este foarte important să nu folosim prea multe obiecte.

Lăsați copilul să se obișnuiască cu obiectele prezentate.

Uite, avem șlapi. Lipa, lipa.

Este esențial să folosim obiecte reale, obiecte pe care le folosim zi de zi.

În acest mod sunetele scoase vor fi cele reale, având astfel o procesare auditivă, cât și una vizuală.

Așa putând fi dezvoltate în timp.

Uneori putem scoate celelalte obiecte din poveste, așa rămânând doar cele pe care le-au explorat.

Copiii sunt capabili să urmărească povestea, dar ține de tine să folosești foarte multe repetiții.

Și să creezi un ritm. Deci - lipa, lipa! Lipa, lipa! Lipa, lipa!

Toddle Waddle! Toddle Waddle! «mac, mac»

Lipa, lipa! Lipa, lipa! Lipa, lipa! Lipa, lipa!

Toddle Waddle! Toddle Waddle! «mac, mac»

Poveștile senzoriale sunt ideale ca activitate 1:1 pentru început, astfel copilul poate să învețe rutina

și repetiția poveștii.

Și să înțeleagă firul narativ înainte de a face această activitate la clasă, poate.

Și este important să folosim obiecte de zi cu zi, obiecte simple pe care copilul să le recunoască.

Este esențial să le dezvoltăm independența, adică să fie capabili să spună povestea independent, în propriul mod.

Dar totodată să deprindă acele abilități de relaționare cu frații și surorile,

să le dezvolte împreună, astfel încât să devină o activitate de grup, dar și una individuală.

COVID-19 și surdocecitatea

Recomandări privind politici inclusive din partea comunității globale a persoanelor cu surdocecitate.

În aceste vremuri tumultoase, cu o lume întreagă afectată grav de pandemia de Coronavirus (COVID 19),  dar și de alte incidente grave precum recentul cutremur din Zagreb, Croația, trebuie să ne asigurăm că cei marginalizați, neglijați, vulnerabili și expuși la o dublă izolare pe timp de criză, persoanele cu surdocecitate, sunt și ele protejate în mod egal conform Articolului 11* din Convenția ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (CDPD).

Reprezentând între 0.2% și 2% din populația globului, un număr estimat de 15 până în 155 de milioane de oameni au deficiențe combinate de vedere și de auz – surdocecitate. Dacă adăugăm dubla deficiență senzorială cauzată de vârsta înaintată, procentul crește la 6%, adică 467 de milioane de oameni resimt diferite grade de surdocecitate pe parcursul vieții. Mai multe informații statistice se găsesc pe https://www.wfdb.eu/deafblindness-and-inequality/ (engleză).  Acest grup al persoanelor cu surdocecitate nu trebuie neglijat sau uitat în această perioadă de criză.

Mai mult decât atât, dorim să subliniem faptul că numărul acestor persoane crește odată cu înaintarea în vârstă, persoanele în etate fiind mai vulnerabile la virus. Persoanele în vârstă cu surdocecitate sunt mai expuse la riscuri decât altele pentru că, pe lângă faptul că sunt un grup în situație de risc ridicat din cauza vârstei, trebuie să facă față și dificultăților de accesare și procesare a informației, de rezolvare a sarcinilor zilnice precum cumpărarea celor esențiale precum alimente și/sau medicamente, acestea fiind două exemple din multele dificultăți.

Este extrem de important de știut că această combinație de deficiență senzorială multiplă și vârstă are un impact puternic și crește gradul de complexitate a situației lor, crescând și cerințele pentru servicii adecvate care să reducă riscul de complicații serioase și severe cauzate de COVID-19.

Comentariul General Nr. 2 din Articolul 9: Accesibilitate din CDPD angajează statele membre să sprijine persoanele cu surdocecitate în accesarea informației, în comunicare și alte servicii necesare unui trai independent și unei participări reale în societate.

Din acest motiv, European Deafblind Union (EDbU), în baza mesajelor primate din partea organizațiilor naționale membre, a creat următoarele recomandări, esențiale pentru a oferi aceleași standard de servicii și sprijin persoanelor cu surdocecitate în viața de zi cu zi și în situații de criză severă ca această pandemie.

The European Deafblind Union (EDbU), African Federation of the Deafblind (AFDB), Latin American Federation of the Deafblind (FLASC) și World Federation of the Deafblind (WFDB) îndeamnă ONU, OMS, UE, statele membre și guvernele din întreaga lume să asigure următoarele:

Importanța accesului la media – Toate comunicările prin mass media ar trebui să folosească un limbaj accesibil persoanelor cu surdocecitate prin (dar fără a se limita la) subtitrare, limbajul semnelor, contrast mărit și publicații cu litere mari. Toate acestea trebuie să fie disponibile în timp real.

Diseminarea informațiilor oficiale – Instrucțiunile oficiale COVID-19, ghidurile și recomandările trebuie furnizate în formate accesibile persoanelor cu surdocecitate, inclusiv print cu litere maro și Braille.

Acces la furnizorii de servicii – Toate serviciile furnizate publicului ca rezultat al pandemiei COVID-19, cum ar fi serviciile Crucii Roșii, numerele de telefon de tip helpline și alți furnizori de servicii de sprijin și support psihologic trebuie să fie accesibile persoanelor cu surdocecitate.

Acces la media digitale – Media digitale ar trebui să include formate accesibile persoanelor cu surdocecitate. Accesul online însemnă informații în format text simplu (fără imagini și reclame), ce să poată fi ajustate la nevoie. Este de asemenea esențial ca aceste informații să fie trimise prin e-mail sau SMS la cerere.

Acces la echipament de protecție personală – este considerate o prioritate și o urgență accesul prioritar al persoanelor cu surdocecitate la echipament de protecție – măști și mănuși – date fiind limitările de mobilitate ale acestora în perioada de izolare și imposibilitatea de a găsi ajutor.

Protejarea interpreților persoanelor cu surdocecitate – dată fiind unicitatea surdocecității, aceasta implică proximitate și atingerea mâinilor cu interpreții ghid pentru a putea urmări informația despre mediul înconjurător și traducerea limbajului vorbit/scris. Prin urmare, interpreții persoanelor cu surdocecitate ar trebui să beneficieze de aceleași echipamente de siguranță și protecție ca ceilalți lucrători din sistemul medical în luptă cu COVID19.

Creșterea nivelului de conștientizare – este esențială creșterea imediată a nivelului de conștientizare asupra sprijinului necesar pentru persoanele cu surdocecitate iar aceste campanii ar trebui stabilite împreună cu organizațiile naționale.

Acces la servicii în timp de carantină sau în caz de nevoi medicale – pe timp de carantină sau în caz de nevoie de servicii medicale, persoanele cu surdocecitate trebuie să aibă acces la servicii de interpretariat (inclusive ghizi interpret), servicii de suport, asistență personală și accesibilitate fizică. Prin urmare, persoanele cu surdocecitate nu pot fi de-prioritizate în baza dizabilității.

Acces la muncă și educație – Munca de la distanță și serviciile educaționale trebuie să fie în mod egal accesibile tuturor angajaților/elevilor cu surdocecitate.

Restricții în timpul crizei COVID-19 – măsurile restrictive precum limitarea la adunărilor la maxim 2 persoane în anumite locuri trebuie să ia în considerare persoanele cu surdocecitate în mod egal cu celelalte. Asta pentru că majoritatea, dacă nu chiar toate, persoanele cu surdocecitate au nevoie de un interpret care să le transmită toate instrucțiunile și informațiile necesare atunci când acestea nu au parte de sprijinul familial sau când metodele alternative de comunicare au eșuat. Deci, este vital ca dizabilitatea noastră unică să fie tratată cu respect în timpul acestor restricții.

Pentru organizațiile persoanelor cu surdocecitate – le sfătuim să reducă toate serviciile directe și să se organizeze astfel încât să lucreze de acasă dacă se poate, asigurându-se că vor continua:

  • Serviciile de interpretariat pentru persoane cu surdocecitate, astfel încât acestea să poată ajuta urgent persoanele vârstnice sau singure cu surdocecitate.
  • Este foarte important ca cele mai izolate persoane cu surdocecitate să aibă acces urgent la informație, transmisă în modul preferat de comunicare, asigurându-se în același timp acces prioritar la alimente și medicamente.
  • Recunoașterea persoanelor cu surdocecitate – sfătuiți-le să folosească bastonul alb-roșu astfel încât să fie mai vizibili și/sau să dețină un document oficial care atestă că sunt persoane cu surdocecitate autorităților și serviciilor de urgență.

The European Deafblind Union (EDbU), African Federation of the Deafblind (AFDB), Latin American Federation of the Deafblind (FLASC) și World Federation of the Deafblind (WFDB) sunt disponibile pentru a sprijini autoritățile și celelalte organizații cu îndrumări și informații privind accesul egal și accesibil la servicii și cu informații despre persoanele cu surdocecitate.

 

* Articolul 11 din CONVENȚIA PRIVIND DREPTURILE PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI

Situații de risc și urgențe umanitare

Statele părți vor lua, în conformitate cu obligațiile ce decurg din dreptul internațional, inclusiv din dreptul internațional umanitar şi din legislația internațională a drepturilor omului, toate măsurile necesare pentru a asigura protecția şi siguranţa persoanelor cu dizabilităţi în situații de risc, inclusiv în situații de conflict armat, de urgențe umanitare şi de apariție de dezastre naturale.

Sursa foto: https://www.brailleinstitute.org/event/aim-to-be-safe

COVID-19: Cine protejează persoanele cu dizabilități?– Expert ONU în drepturile omului

Redăm mai jos traducerea articolului apărut pe site-ul Oficiului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului intitulat COVID-19: Cine protejează persoanele cu dizabilități?

GENEVA (17 martie 2020) – ”S-a făcut prea puțin pentru a le oferi persoanelor cu dizabilități îndrumarea și sprijinul de care au nevoie pentru a fi protejați pe durata pandemiei cu COVID-19, deși multe dintre aceste persoane sunt parte a grupului în situație de risc”, a avertizat azi Raportorul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati, Catalina Devandas.

”Persoanele cu dizabilități se simt lăsate în urmă”, menționează expertul în drepturile omului. ”Măsurile de izolare, precum distanțarea socială și auto-izolarea, pot fi imposibil de pus în practică de către cei care se bazează pe sprijinul celorlalți pentru a mânca, a se îmbrăca sau a se spăla”.

”Acest sprijin este esențial pentru supraviețuirea lor, iar Statele trebuie să ia măsuri adiționale de protecție pentru a garanta continuitatea sprijinului în deplină siguranță pe perioada crizei.”

Expertul ONU a menționat că măsurile de adaptare rezonabilă sunt esențiale pentru a le permite persoanelor cu dizabilități să reducă contactele și riscul de contaminare. Acestora ar trebui să li se permită să lucreze de acasă sau să poată intra în concediu plătit, pentru a avea un venit garantat. De adaptări rezonabile ar trebui să poată beneficia atât familiile cât și cei ce au în îngrijire persoane cu dizabilități.

”Accesul la sprijin financiar suplimentar este de asemenea vital pentru a reduce riscul ca persoanele cu dizabilități și familiile lor să ajungă într-o stare mai accentuată de vulnerabilitate și de sărăcie”, a explcat ea.

”Multe persoane cu dizabilități depind de servicii care au fost suspendate sau pot fi în situația de a nu avea bani suficienți să își facă rezerve de alimente sau medicamente, sau nu-și permit costul suplimentar dat de livrarea acasă a produselor”.

Devandas a menționat de asemenea că situația persoanelor cu dizabilități din instituții, din unități de psihiatrie și închisori este cu atât mai gravă, dat fiind riscul ridicat de contaminare și lipsa unei supervizări din exterior, agravat de utilizarea unor măsuri de urgență în scopuri medicale.

”Restricțiile ar trebui să se bazeze pe folosirea de măsuri cât mai puțin invazive pentru a proteja sănătatea publică” spune ea. ”Limitarea contactului cu cei dragi lasă persoanele cu dizabilități total neprotejate în fața oricăror forme de abuz sau neglijare în instituții.”

”Statele au responsabilități crescute pentru această populație, dată fiind discriminarea structurală căreia trebuie să îi facă față”.

Expertul ONU subliniează că persoanele cu dizabilități merită să fie asigurate că supraviețuirea lor este o prioritate și solicită statelor să stabilească protocoale clare în serviciile de urgență din sănătate publică care să garanteze că, atunci când resursele medicale sunt limitate, inclusiv măsurile de salvare a vieții, acestea nu vor discrimina împotriva persoanelor cu dizabilități.

”Pentru a face față pandemiei, este crucial ca informația privind prevenirea răspândirii infecției cu coronavirus să fie accesibilă tuturor”, a explicat ea.

”Campaniile de informare publică ale autoritățile naționale din sănătate trebuie să fie disponibile publicului în limbajul semnelor, prin mijloace, moduri și formate accesibile, inclusiv tehnologie digitală accesibilă, subtitrare, mesaje text, limbaj simplu și ușor de citit.”

”Organizațiile persoanelor cu dizabilități ar trebui consultate și implicate în toate etapele de răspuns la COVID-19,” a concluzionat Devandas.

Sursa: https://www.ohchr.org/EN/NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=25725&LangID=E