• Română
  • English
Zoom in Regular Zoom out

Noutăți

Când mâinile sunt ochi și urechi

În perioada 14-17 septembrie, am organizat la Predeal o sesiune de formare față în față cu 15 interpreți în Limba Semnelor Române cu multă experiență din București, Timișoara, Cluj-Napoca, Craiova, Brașov și Bârlad. Timp de patru zile, am descoperit împreună elementele ce țin de metodele de comunicare la persoanele cu surdocecitate, aspectele de orientare și mobilitate, dar și recomandări practice privind interpretarea pentru persoanele cu surdocecitate.

Sesiunea face parte din Cursul de inițiere în surdocecitate pentru interpreți în limba semnelor române, care se desfășoară în perioada 4 septembrie-16 octombrie 2023, parte a proiectului Vocea persoanelor cu surdocecitate din România.

Comunicare, orientare, mobilitate

Tema primei zile de curs a fost Comunicarea la persoanele cu surdocecitate. Împreună cu interpreții în LSR prezenți, am discutat despre sisteme de comunicare construite pe baza limbii semnelor, sisteme de comunicare construite pe baza limbajului verbal (precum alfabetele Block, Braille, Moon), precum și despre alfabetele întemeiate pe configurații ale mâinilor și alfabete bazate pe localizări.

Apoi, participanții au acceptat provocarea de a pune în scenă diferite situații de viață. În cabinetul unui medic, la Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Dizabilități sau la Starea Civilă, interpreții au fost ochii și urechile persoanelor cu surdocecitate, au oferit sprijin și au înțeles mai bine provocările cu care se confruntă acestea în viața de zi cu zi.

În următoarea zi de curs, am discutat despre recomandări privind asigurarea calității interpretării pentru persoanele cu surdocecitate. Interpreții ne-au împărtășit din experiențele lor valoroase și am dezbătut împreună elemente ce țin de aspectul exterior al interpretului, spaţiul de efectuare a comunicării și interpretarea în echipă.

A doua parte a zilei, dedicată orientării și mobilității, a adus o nouă provocare. Legați la ochi, cu auzul diminuat și folosind bastonul alb-roșu, simbol al surdocecității, interpreții s-au lăsat ghidați de un coleg pe un traseu scurt, pentru a simți experiența unei persoane cu această dublă dizabilitate. La final, ei ne-au împărtășit emoțiile pe care le-au simțit, trecând de la teamă și nesiguranță, la încredere, curiozitate și curaj.

„Doar uniți putem aduce lumină în viața persoanelor cu surdocecitate”

După câteva zile intensive, în care am învățat unii de la alții și am creat legături, am încheiat cursul cu multe idei despre ce putem face împreună pentru a sprijini mai mult și mai bine persoanele cu surdocecitate.

Le mulțumim tuturor participanților pentru prezență și implicare, acesta este, într-adevăr, începutul unei frumoase prietenii!

“Prezența atâtor oameni prețioși adunați împreună, conexiunile create înseamnă pentru mine o valoroasă comoară. Se știe atât de puțin despre surdocecitate, doar uniți putem schimba mentalități, putem aduce lumină în viața persoanelor cu surdocecitate! Postura de interpret pentru persoanele cu surdocecitate e una extrem de solicitantă și deloc ușoară pentru un interpret în LSR. Să fiu interpret în LSR este bucuria vieții mele, să fiu interpret pentru persoane cu surdocecitate e provocarea vieții mele! Mulțumesc pentru tot ce am primit în acest curs și aștept cu mult interes continuarea!” Angela M.

"Mă bucur enorm de mult că mi-ați oferit această oportunitate unică, aici am învățat multe lucruri, importante, dar de un real folos. Am descoperit în timpul unui exercițiu că pot să mă bucur din nou de lucruri mărunte, m-am bucurat de un aplaudat în palme pentru o reușită. Dar câte provocări există și dincolo de viața noastră cotidiană! Vă mulțumesc că m-ați primit în familia voastră! Îmi doresc din suflet ca acest început să nu aibă un sfârșit!" Mihaela D.

”Am apreciat mult efortul și disponibilitatea formatorilor de a-mi oferi informații atât de valoroase despre persoanele cu surdocecitate. Realizez că sunt mai bogată emoțional și intelectual pentru că am împrumutat din trăirile și experiențele celor din grup, persoane mature și experimentate în munca lor pentru semeni. Sunt sigură că informațiile îmi vor fi utile și necesare în munca mea.” Diana S.

„Vocea persoanelor cu surdocecitate din România” este un proiect derulat de Fundația Sense Internațional România în parteneriat cu Sense International, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund - Romania, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.

„Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă”

“E bine să arătăm cum este o persoană cu surdocecitate, suntem egali cu ceilalți”

“Numele meu este Crina, am 39 de ani și sunt din Cluj”. Crina zâmbește și ne arată prin semne pistruii, semnul pe care l-a ales să o reprezinte. 

Crina comunică prin semne, nu aude din naștere și poartă ochelari. A crescut într-o familie unită, cu ambii părinți surzi, cu frați și surori auzitori și o soră asemeni ei, cu surdocecitate. 

Mult timp nu s-a considerat o persoană cu surdocecitate, doar surdă. A învățat secretele croitoriei la liceu, apoi s-a angajat într-o croitorie unde a lucrat 9 ani. A lucrat și într-un supermarket, unde a aranjat marfă la raft, toate experiențe din care a învățat mult.

Despre surdocecitate a aflat de la mama ei, Elena, cu care a avut o relație foarte apropiată. 

“În anul 2006-2007, mama a fost în Finlanda, unde avea o prietenă și un grup cu care făcea activități cu persoane cu surdocecitate. S-a simțit bine acolo și a descoperit lucruri noi. Când s-a întors acasă, a întrebat despre surdocecitate și a aflat că există Fundația Sense Internațional România (SIR). A fost impresionată de proiectele și activitățile de aici”, își amintește Crina. 

Curioasă, tânăra a mers cu ea la întâlniri, a cunoscut oameni noi și a înțeles mai bine ce înseamnă surdocecitatea.

„Așa am descoperit că și eu sunt o persoană cu surdocecitate și e O.K. asta”, spune Crina zâmbind.

Mama ei a învățat-o semnele și așa au reușit să comunice foarte bine. 

“Era foarte interesată să fie aproape de oameni, comunicam și mână peste mână, și prin semne. Chiar dacă vedea mai greu, zicea mereu că se poate. Eu am simțit o legătură foarte importantă cu ea prin comunicare. Chiar și când era întuneric, puteam să comunicăm”, adaugă tânăra. 

Tot de la mama ei a învățat blândețea și răbdarea, pe care le aplică acum în activitățile cu tinerii și copiii cu surdocecitate din proiectele SIR. 

De la participant la activități, la angajat 

În primăvara anului 2022, Crina a primit cu bucurie oportunitatea de a se alătura echipei fundației și de a continua, astfel, munca mamei ei care nu mai este printre noi. 

„A fost minunat să cunosc persoane noi, m-am simțit conectată, am simțit o dragoste. Am acceptat să lucrez la SIR nu neapărat pentru mine, cât pentru cei din jurul meu”, adaugă Crina.

Acum coordonează grupul de tineri cu surdocecitate, alături de o altă colegă cu surdocecitate. Ține legătura cu membrii grupului, propune teme de discuție și explică prin semne pentru cei care nu comunică verbal. 

A participat la mai multe ateliere și excursii cu grupul de tineri. La început nu se simțea confortabil să vorbească în fața lor, acum îi place să povestească și altora despre surdocecitate.  

„E bine să nu fim ascunși și să arătăm cum este o persoană cu surdocecitate, ce poate, ce talente are, că suntem egali cu ceilalți”, spune Crina. 

În întâlnirile cu tinerii din grup a observat că unele persoane înțeleg mai ușor, altele mai greu și a învățat să se adapteze fiecăruia. 

„Dacă o persoană este nouă, îi spun că surdocecitatea este deficiență de auz și de vedere: vedere slabă, auz slab. Unii sunt surzi, au aparate, poartă ochelari, sunt mai multe categorii de surdocecitatea, le dau și exemple. Unele persoane nu acceptă, se simt doar surzi, am răbdare și le explic”, rezumă Crina felul în care povestește despre surdocecitate. 

Dintre toate activitățile la care a participat, cel mai mult îi plac întâlnirile față în față, când oamenii comunică, zâmbesc mult și se creează legături mai puternice. 

“Se molipsesc unii de la alții cu lumină, au încredere în prieteni și se influențează. În lumină trebuie să fie și înțelegere, și blândețe”, amintește din nou Crina despre blândețea pe care a învățat-o de la mama ei, care o ghidează și acum. 

“Mergem până la capăt, deși nu știu unde e capătul ăsta”

Pentru viitor, își dorește mai multe proiecte și activități, să comunice mai mult și mai bine.

Ca persoană cu surdocecitate, Crina simte că poate să facă tot ce își dorește. Îi place să călătorească, să descopere culturi noi, să încerce mâncăruri din gastronomii diferite. 

Se descurcă bine și cu trenul, și cu avionul. Înainte de a pleca într-o nouă călătorie, se documentează: caută pe telefon itinerariul, informații despre hotelul unde urmează să stea, citește comentariile și impresiile altor călători. Recent a fost într-o excursie în Grecia, împreună cu tatăl ei și sora mai mică, într-un grup mare de persoane care nu aud. 

În viitor, visează la destinații mai îndepărtate, precum Africa sau Asia, dar până atunci crede că mai are lucruri de făcut în grupul tinerilor cu surdocecitate.

„Vreau să lucrez în continuare, să dezvoltăm proiecte în echipă. Nu vreau să mă gândesc lasă că merge și așa, nu! Mergem până la capăt, deși nu știu unde e capătul ăsta!”

Chiar dacă ce ți-ai propus este greu, nu înseamnă că e imposibil!

Iulian are 22 de ani, poartă ochelari și uneori aparat auditiv deoarece auzul îi este undeva la aproximativ 50%. 

A terminat liceul în Focșani și de doi ani lucrează la o fabrică de mase plastice. La început, ambala și despacheta comenzi, apoi a avansat, iar acum învață totul despre mașinile de producție pentru a prelua treaba colegului inginer care urmează să se pensioneze. A avansat mult și e mândru de cum s-a descurcat, acesta fiind și primul lui loc de muncă. 

Când era în clasa a XI-a, a întâlnit pentru prima dată echipa Sense Internațional România (SIR) într-o excursie la Brașov. A aflat atunci despre Hellen Keller, persoană cu surdocecitate faimoasă. A fost curios să afle mai multe și a căutat numele ei pe Google. 

“Când am auzit că ea nu vedea și nu auzea deloc și s-a descurcat așa bine, mi-am dat interesul să aflu mai multe despre aceste persoane speciale”, își amintește Iulian. 

În următoarele ateliere SIR a aflat și povestea alor persoane cu surdocecitate care au reușit în viață și asta i-a dat încredere în forțele lui. 

“Când eram mai mic, nu prea aveam încredere în mine, chiar și acum mă mai încurc la capitolul ăsta. Dar, când am intrat în contact cu mai multe persoane care se descurcă bine în toate situațiile, am început să capăt și eu mai multă încredere. A fost o experiență bună. Cred că dacă nu aveam contact cu aceste povești, aș fi rămas la același nivel cu încrederea”, spune tânărul.

Grupul tinerilor cu surdocecitate

Când a început să vină la activitățile organizate de SIR, a simțit apartenență la un grup de oameni extraordinari și asta l-a bucurat. Din anul 2020 este membru în grupul de tineri cu surdocecitate cu care lucrează SIR.

“Atunci când aparții unui grup, poți să vorbești subiecte pe care le aveți în comun, poți să apelezi la cineva atunci când ai nevoie, crește înțelegerea”, adaugă tânărul.

I-au plăcut și discuțiile despre drepturile persoanelor cu dizabilități și a reținut multe lucruri care îl ajută să se descurce când călătorește.

“Am învățat despre drepturile noastre, despre cum ne poate sprijini societatea în diverse situații, că poți să găsești sprijin oriunde, chiar dacă uneori ți se pare că ești singur pe acest drum. Asta ajută să ai o mândrie mai mare față de tine”, povestește tânărul.

Iulian crede că munca Sense Internațional România este importantă pentru că unește oamenii.

“Ne unim noi, ca parte din societate, ne ajută să înțelegem anumite lucruri, să ne descurcăm, să înțelegem cum funcționează societatea. E important pentru că foarte mulți nu știu că există lucruri care să îi ajute. Unele lucruri discutate aici nu le auzi altfel, poate nici nu te-ai gândit la ele”, mai spune acesta.

„Dacă pot să ajut cu ceva, vreau să ajut”

Iulian este un prieten bun, pregătit cu un sfat sau cu o mână de ajutor pentru oricine are nevoie. I-a plăcut mereu să îi ajute pe ceilalți și acum are mai multă încredere că se poate descurca în orice situație.

„Dacă pot să ajut cu ceva, vreau să ajut. Chiar și cu o întrebare, să merg cu cineva la bancă, la spital, să îl ajut să înțeleagă. De exemplu, am fost cu cineva la spital să întrebe unde este internată o persoană. Cel cu care am fost auzea, dar îi era rușine să vorbească pentru că i se părea că nu vorbește foarte clar, așa că am mers cu el la spital”, adaugă Iulian.

Simte că are o înțelegere și o empatie mai mari, asemenea oamenilor care au trecut prin lucruri mai grele. Atunci când ai ambele simțuri afectate, vederea și auzul, ai nevoi diferite, spune tânărul, dar, chiar și așa, crede că poate face toate lucrurile pe care le poate face oricine.

“Chiar dacă ce ți-ai propus este greu, nu înseamnă că e imposibil! Faptul că este greu îți oferă o satisfacție mai mare la final”

Satisfacție a simțit și când s-a urcat pentru prima dată pe schiuri, tot într-o activitate SIR. La început, s-a gândit că poate e la fel ca pe patine sau pe role, dar și-a dat seama repede că nu este așa.

„Pe schiuri ești blocat, nu pot să te miști deloc și ai senzația de lipsă de control, că nu o să poți să controlezi picioarele. Dar m-am descurcat bine pentru că eu încerc să o dau înainte, chiar dacă în interiorul meu este o luptă întreagă”, mărturisește tânărul.

Pentru viitor, își dorește să-și întemeieze o familie, să îi ajute în continuare pe ceilalți, dar și să aibă grijă de el. Vrea să împace timpul liber cu munca și speră ca într-o zi să reînceapă să deseneze, una dintre pasiunile sale mai vechi. Vrea să participe în continuare la activități cu grupul tinerilor cu surdocecitate și să simtă că face parte dintr-o comunitate.

Iulian la Predeal

Prietenie cu Sense – Helen Keller 2023

A merge cu un prieten prin întuneric este mult mai bine decât a merge singur prin lumină...

În luna iunie, am continuat tradiția sărbătorii Helen Keller, alături de partenerii noștri de la școlile speciale din România, totul pentru a crește gradul de cunoaștere și înțelegere a surdocecității. Activitățile s-au desfășurat în cadrul programului intitulat ”Prietenie cu Sense – Helen Keller 2023”.

În total, 438 de copii cu surdocecitate, dizabilități senzoriale multiple și dizabilități senzoriale, împreună cu 233 de profesori și părinți din cadrul a 15 școli din toată țara (în orașe precum Arad, București, Cluj-Napoca, Iași, Galați, Sibiu, Oradea, Târgu Frumos, Timișoara) au luat parte la activități de terapie prin artă, activități sportive și de dans, vizite la muzee locale, la zoo, ateliere de olărit, de făcut săpun și multe, multe altele.

Copiii s-au simțit minunat împreună cu colegii și profesorii lor, sub motto-ul “A merge cu un prieten prin întuneric este mult mai bine decât a merge singur prin lumină...” (Hellen Keller).

Această activitate a fost finanțată prin fondurile colectate de Fundația Sense Internațional România în cadrul campaniei anuale de strângere de fonduri de la companii prin intermediul facilității 20%.

Mamă și fiu, împreună pe drumul către speranță

Conștientizare, speranță, putere.

Acestea sunt cuvintele prin care descrie Stela întâlnirea cu Sense internațional România (SIR).

Stela are trei băieți. Petre, fiul cel mare, are surdocecitate și comunică doar prin semne. După ce l-a născut, în urmă cu 26 de ani, spune că a trecut prin multe spaime și dezamăgiri, fiind nevoită să se lupte cu un sistem greoi, într-o o societate care nu este încă pregătită să îi integreze pe copiii cu dizabilități. De atunci, s-au schimbat multe lucruri în viața lor. A devenit mai curajoasă și mai atentă, și-a descoperit vocea și puterea de a schimba lucrurile.

„Stăteam acolo: aia e, asta e situația, mai mult de atât nu am ce să fac. Parcă îți e teamă și să speri că ai putea să schimbi lucrurile în bine, pentru că dacă speri s-ar putea să fii dezamăgit și nu vei putea să faci față încă unei dezamăgiri. Eram fără speranță. Și atunci a venit SIR și în mintea și în sufletul meu s-au mișcat niște rotițe. Rotițele care te fac să ai inițiativă, să încerci să cauți soluții. Și să le vezi, pentru că uneori ele pot fi chiar lângă tine, dar tu nu le vezi pentru că ești prea copleșit”, își amintește Stela, cu un zâmbet care umple camera de lumină și căldură.

În anul 2021 a mers pentru prima dată cu Petre la o activitate organizată de Sense Internațional România. Tânărul cunoscuse echipa fundației când învăța la  Școala Profesională Specială pentru Deficienți de Auz “Sfânta Maria” din București, acolo unde a fost printre primii elevi absolvenți  ai atelierului de tipografie înființat într-un alt proiect SIR.
Pentru mama lui însă, acea excursie la munte împreună cu alți tineri cu surdocecitate și cu părinții lor a fost începutul unei schimbări profunde. Își amintește călătoria cu trenul, cele trei zile pline și, mai ales, legăturile care s-au format între părinți.

Au urmat apoi alte două ateliere la munte, întâlniri cu părinți și tineri cu surdocecitate.

“A contat mult că ne-am întâlnit cu copii cu povești asemănătoare cu a lui Petre. Pe noi, mămicile, întâlnirile ne-au ajutat și să ne descărcăm, să putem vorbi relaxate despre lucruri dureroase. Este mult mai ușor să vorbești cu cineva care știe, care trăiește lucruri asemănătoare. Asta mi-a permis să fiu mai relaxată și să mă bucur mai mult de tot ce se întâmplă acolo”, spune Stela.

În aceste excursii a prins încredere că poate face lucruri, a început să organizeze singură ieșiri cu Petre. Acum ies constant în oraș cu un alt tânăr cu surdocecitate din grup și cu mama lui. La ultima întâlnire, Stela a observat cum Petre are grijă de prietenul lui. A fost surprinsă fiindcă de obicei ea era cea care avea grijă de el.

„Cred că SIR i-a dat aripi și lui. Mi se pare mult mai sigur pe el, la început nu voia în excursii, nu voia afară, era mai reținut. Acum abia așteaptă să iasă să ne întâlnim cu prietenul lui și să participe la întâlnirile de pe Zoom”, continuă Stela.

Tot din 2021, Petre este membru în grupul permanent de tineri cu surdocecitate, cu care se întâlnește online în fiecare lună și discută pe diferite teme. Cel mai recent, au vorbit despre bani: ce reprezintă banii, ce facem cu ei, cum ne organizăm bugetul.

“A fost foarte bucuros după întâlnire, a venit și mi-a spus multe lucruri, ce au discutat, ce face el cu banii. Înainte de SIR, nu făcea asta, era mai închis și nu voia să vorbim. Acum e foarte bucuros să îi povestesc sau să îmi povestească el mie. Și poate că în curând o să meargă să cumpere ceva”, adaugă Stela.

“Am înțeles că trebuie să mă adaptez lui”

Cel mai mult o bucură faptul că reușesc să comunice mai bine și că au mai multă răbdare unul cu celălalt. Crede că la asta a contribuit mult și cursul de inițiere în surdocecitate la care a participat în primăvara anului 2023, cu o bursă oferită de Sense Internațional România, alături de altă mămică și 32 de profesori. În fiecare seară de luni, timp de 7 săptămâni, s-a conectat la sesiunile online, a ascultat și uneori a împărtășit din experiența ei și a lui Petre. Unele lucruri pe care le-a aflat au pus-o pe gânduri, altele au fost ca un pansament peste experiențele mai grele din copilăria lui Petre.

“Îmi amintesc când o formatoare a vorbit despre perioada de doliu prin care treci la început, ca părinte al unui copil cu dizabilități, și am înțeles atunci că și noi am simțit asta”, își amintește Stela.

A înțeles apoi că e nevoie să se adapteze mai mult lui, să îi dea ocazia să se exprime.

“Asta a funcționat foarte bine pentru că înainte nu aveam întotdeauna răbdare. Eram repezită, trăgeam singură concluziile. Și Petre era de acord, nu putea să mă contrazică. După curs, am fost mai atentă la el și am văzut că vrea și poate să spună mai multe, dar nu îi dădeam răgazul acesta”, spune Stela.

După ce și-a făcut lecțiile la curs, așa cum spune chiar ea, și-a schimbat atitudinea față de el și a  început să observe schimbări și la Petre. Tânărul a devenit mai disponibil să o ajute că înțeleagă ce vrea să spună atunci când ea nu reușește din prima. Acum simte că îl cunoaște mai bine, a descoperit că poate mult mai mult decât credea ea.

“Pare că îl cunoști pe copilul tău după atâția ani… Dar realitatea e că poți mereu să descoperi încă ceva și încă ceva. Cu ajutorul Sense România, am simțit nevoia să sap mai mult în sufletul lui, să văd ce își dorește, să încerc să îl înțeleg mai mult. Punctul meu de vedere era limitat, nu reușeam să îl văd pe așa cum îl văd azi: foarte simpatic, foarte comunicativ”, mai spune Stela.

Pe lângă toate acestea, a mai învățat ceva prețios în timpul cursului: să își ofere înțelegere și să fie mai blândă și cu ea însăși.

“Am înțeles că sunt și eu om și că fiecare are ritmul și puterea lui de a face lucruri. Am învățat să fiu mai tolerantă, să accept mai ușor ce nu pot și să am mai multă răbdare cu el și cu mine”.

„Fiecare are nevoie de toleranță și înțelegere

Odată cu aceste conștientizări, a devenit mai încrezătoare și simte chiar că a prins aripi în mai multe domenii. Acum conștientizează că are o părere a ei și o spune de fiecare dată când e nevoie: fie că este în cabinetul unui medic sau în discuții cu cei din jur. Și așa, pas cu pas și om cu om, dând exemple pozitive și vorbind despre empatie și incluziune, simte că a schimbat mai multe persoane la rândul ei.

„Observ că unele persoane cu care am vorbit sunt mai empatice, mai deschise. Suntem oameni cu toții și realitatea e că oricât ai părea de întreg, chiar dacă urechile și ochii îți funcționează bine, tot există ceva în tine care are nevoie de toleranță și înțelegere din partea celorlalți. E nevoie de educație pe termen lung și de răbdare. Și poate așa, om lângă om, vom reuși să ne domolim fricile și să devenim mai toleranți față de persoanele cu dizabilități”, adaugă ea.

Pentru tineri ca fiul ei, Stela își dorește să se poată integra în societate, să fie utili și să se simtă în siguranță. Iar pentru alți părinți aflați în situații asemănătoare, ar vrea să le ofere sprijin și încredere, așa cum a primit și ea la rândul ei: „să nu își piardă speranța niciodată, să deschidă bine ochii și să stoarcă stropul ăla de apă din piatră. Când crezi că nu mai poți, să știi că mai poți puțin!”

Poveste scrisă de Cristina Botezatu

A treia ediție a cursului de inițiere, o introducere în lumea persoanelor cu surdocecitate

"Nu ai nevoie neapărat de cuvinte să ajungi la sufletul unui copil sau adult cu surdocecitate/deficiențe senzoriale multiple". Încrederea, empatia și grija sunt cele care ne ghidează și hrănesc interacțiunile noastre, cuvinte care au apărut des în conversațiile purtate în cadrul cursului de inițiere în surdocecitate, organizat de Fundația Sense Internațional România în perioada 27 februarie-14 aprilie 2023.

A treia ediție a cursului online a adus împreună 34 de participanți, studenți, psihologi, asistenți sociali și specialiști din sistemul de protecție a copilului, dar și părinți din orașe precum București, Oradea, Iași și Arad.

Timp de șapte săptămâni, în cadrul sesiunilor live din fiecare seară de luni, aceștia au aflat mai multe despre ce înseamnă surdocecitatea, care sunt principalele tipuri și cauze, noțiuni de bază privind anatomia și fiziologia simțurilor: văz, auz și tactil, cum să evaluezi un copil cu surdocecitate, care sunt principalele instrumente utilizate și tipuri de intervenție, inclusiv intervenția timpurie la copilul mic, cum comunică persoanele cu surdocecitate, noțiuni privind orientarea și mobilitatea în contextul surdocecității, dezvoltarea socială și personală la persoanele cu surdocecitate.

Participanții au fost ghidați cu multă căldură de cele trei formatoare cu experiență practică și teoretică de peste 20 de ani: psihopedagog Eva Oprea, psiholog Gabriela Jianu, asistent universitar doctor Ioana Tufar.

Și la această ediție a cursului de inițiere în surdocecitate, Fundația Sense Internațional România a oferit oportunitatea de a accesa cursul gratuit, sub forma unei burse "Vasile Adamescu", unui număr de patru cursanți, printre care s-au numărat și două mămici.

"Petre are 26 de ani și cred că ar fi putut fi mult mai independent dacă aș fi primit mai devreme informațiile pe care le primesc acum, cred că și eu aș fi avut nevoie de educație! Pentru noi, este foarte important ce se întâmplă și ce învăț la acest curs", ne-a împărtășit S.T., mămica unui tânăr implicat în proiectele Sense Internațional România încă din anul 2018.

"Cursul acesta te ajută să înțelegi mai bine și să te adaptezi noii vieți. Sunt informații utile de care ai nevoie pentru a putea merge mai departe", spune și S.B., un alt bursier al cursului de inițiere și mama unui copil hipoacuzic de 4 ani.

Participanții au apreciat implicarea și dăruirea celor trei formatoare, care au împărtășit din experiența lor și au făcut accesibil conținutul cursului atât pentru persoanele care lucrează deja cu copii cu surdocecitate/deficiențe senzoriale multiple, cât și pentru cei care abia acum pornesc pe acest drum.

Formatorii au dat dovadă de mult profesionalism, dăruire și răbdare în explicarea cursului pe înțelesul tuturor participanților”, C.N., participant curs inițiere, ediția a III-a

"Recomand, cu căldură, acest curs tuturor celor interesați de domeniul surdocecității. Este un curs bine structurat, conceput și realizat într-o manieră profesionistă. Pe toată  durata cursului  am avut parte de o echipă de profesioniști, organizatori și formatori care ne-au transmis, cu dăruire, nu doar cunoștințe din domeniul surdocecității, ci și o parte din experiența lor acumulată de-a lungul carierei lor", G.L., participant curs inițiere, ediția a III-a

Noi pași către un grup al persoanelor cu surdocecitate în România

În cea de-a doua jumătate a lunii martie, în perioada 20 – 23 martie 2023, am organizat la Predeal atelierul de lucru cu grupul persoanelor cu surdocecitate, activitate din cadrul proiectului Vocea persoanelor cu surdocecitate din România.

Un grup de 19 tinere și tineri cu surdocecitate, împreună cu 9 părinți, 1 profesor însoțitor, 2 interpreți în limba semnelor române și echipa Sense Internațional România, au făcut împreună primii pași în constituirea grupului persoanelor cu surdocecitate în România.

Împreună, am parcurs teme precum: ce este surdocecitatea, care sunt cauzele, cum comunică persoanele cu surdocecitate, am discutat despre importanța interpretului în limbaj specific persoanei cu surdocecitate, despre bastonul alb-roșu, despre Vasile Adamescu și Helen Keller. Am trecut prin câteva din drepturile și principiile din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități: accesibilitate, muncă, participare la viața politică, libertate și siguranță. Prin joc de rol, teatru, desen și pictură am învățat unii de la alții cât de importantă este grija față de celălalt și față de propria persoană.

”M-am bucurat să particip la fiecare dintre activitățile propuse. A fost o ocazie de a interacționa, pentru prima dată, cu un grup format din persoane cu surdocecitate, de a lua contact cu numeroase informații valoroase, de a cunoaște oameni noi și de a petrece două zile într-o atmosferă caldă, caracterizată de o preocupare constantă pentru starea de bine a tuturor celor prezenți.” B.S., tânăr cu surdocecitate participant la atelier.

Acest atelier a fost al doilea dintr-o serie de patru astfel de activități prin care am reușit deja să identificăm un grup de 43 de persoane cu surdocecitate care să aibă o voce, să își cunoască și să lupte pentru propriile drepturi.

”Această întâlnire ne-a făcut și pe noi, mămicile, să ne cunoaștem mai bine și să schimbăm experiențe între noi, să învățăm una de la alta, să fim puternice, să nu ne dăm bătute și să luptăm pentru copiii noștri, indiferent de situație, de condiții și de tot ce ne oferă societatea”, grupul celor 9 mămici.

Interpretarea în limba semnelor române a fost asigurată de doamnele Rodica Halus și Savin Doina-Monica, din partea Asociației Naționale a Surzilor din România, cărora le mulțumim pentru efortul depus și pe care le felicităm pentru participare și implicare.

Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă

”Vocea persoanelor cu surdocecitate din România” este un proiect derulat de Fundația Sense Internațional România în parteneriat cu Sense International, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org

 

Bucurie cu Sens(e)

Așa cum obișnuim de ceva vreme, la început de an, copii și tineri din școlile speciale partenere, părinți și profesori, se bucură de iarnă și zăpadă alături de echipa Sense Internațional România, activitate care face  parte din proiectul „Educație cu Sense Internațional” finanțat de Fundația Nelumbo și Sense International UK.

În februarie și martie 2023 am derulat două astfel de activități, mai exact două excursii de orientare și mobilitate, la Predeal. În prima excursie au fost prezenți 13 elevi, 2 mămici și 6 profesoare de la școlile partenere din Arad, București, Focșani, Galați și Timișoara, iar în cea de-a doua excursie ne-am aflat în compania a 15 elevi, 3 mămici și 6 profesoare de la școlile partenere din Arad, București, Buzău, Cluj Napoca, Iași, Sibiu, Târgu Frumos și Timișoara.

Atât în prima excursie, cât și în a doua, am încercat să creăm un mediu cât mai plăcut și sigur pentru toți participanții, iar principala abordare folosită a fost de învățare prin joc. În cadrul atelierelor de lucru au fost activități și jocuri de cunoaștere, îndemânare și dezvoltare de viață independentă și socializare atât individual, cât și în echipe, iar modalitatea de comunicare a fost adaptată în funcție de nevoile grupului.

Pe lângă atelierele de lucru și de creație de unde au rezultat mărțișoare, felicitări și desene absolut splendide, participanții au avut parte și de ieșiri în natură. În februarie, am avut parte de zăpadă din abundență și ne-am bucurat împreună de minunatul derdeluș chiar de la pensiunea unde am fost cazați, dar și de o plimbare până la pârtia din Azuga și de o experiență inedită cu telegondola până la nori. În cea de-a doua excursie, chiar dacă zăpada s-a topit, bucuria a rămas, astfel ne-am aventurat în plimbare până la pârtia Clăbucet din Predeal dar și într-o călătorie cu trenul până la Sinaia unde am vizitat cele doua castele – Peleș și Pelișor.

Mai multe imagini ale excursiilor aici: februarie, martie

De 22 de ani alături de persoanele cu surdocecitate

Fiecare zi poate fi un dar, dacă știi să îl primești...

spunea profesorul Vasile Adamescu, prieten și ambasador al persoanelor cu surdocecitate din România.

Sub acest motto emoționant, am organizat Conferința Națională ”Educația copiilor cu surdocecitate: de 22 de ani împreună!”, în perioada 2 – 3 februarie 2023, în București. Evenimentul a marcat aniversarea de 22 de ani a Fundației Sense Internațional România, 22 de ani de activitate împliniți chiar pe 2 februarie.

Am fost deosebit de onorați să avem alături de noi la această conferință peste 60 de participanți, reprezentanți ai Ministerului Educației, ai școlilor speciale partenere și ai universităților. Timp de două zile, specialiști în educarea copiilor și tinerilor cu surdocecitate au împărtășit experiențe și tehnici de lucru sub cele trei sub-teme ale conferinței: intervenție timpurie adresată nou-născuților cu dizabilități senzoriale, educație adresată copiilor cu surdocecitate și servicii vocaționale pentru tineri cu acest tip de dizabilitate.

Premiile cu Sens(e)

În seara zilei de 2 februarie am sărbătorit aniversarea noastră împreună cu Excelența Sa, Ambasadorul Marii Britanii în România, Andrew Noble, Kavita Prasad, Director al Sense International UK, părinți, tineri cu surdocecitate, parteneri, prieteni și susținători ai organizației.

Cu ocazia acestei minunate zile, am oferit Premiile cu Sens(e) câtorva din cei care ne-au fost alături în toți acești ani, o primă ediție a acestor premii:

Fundația Nelumbo – Premiul pentru încredere și sprijin

Fundația Orange – Premiul pentru prietenie și impact

Liana Mitran – Premiul de excelență și perseverență

Coca Vasiliu – Premiul de excelență și perseverență

Florica Stoica – Premiul de excelență și perseverență

Eva Oprea – Premiul de recunoaștere și implicare

Gabriela Jianu – Premiul de recunoaștere și implicare

Ioana Tufar – Premiul de recunoaștere și implicare

Cristian Buică-Belciu – Premiul de recunoaștere și implicare

Viorel Micu – Promotor al drepturilor persoanelor cu surdocecitate

Expoziție ”Și eu am o voce!”

De asemenea, am organizat o expoziție cu lucrări în lut ale elevilor de la cele 21 de școli partenere participante în campania Și eu am o voce!, campanie organizată ca parte a proiectului Vocea Persoanelor cu Surdocecitate din România, proiect derulat de Fundația Sense Internațional România în parteneriat cu Sense International cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.

Iată câteva impresii ale participanților:

O noua lecție - TOTUL ARE SENS(E)! Mi-a plăcut totul în această conferință, implicarea, proiectele, realizările și prezența atâtor oameni minunați în sprijinul nostru, al tuturor celor ce ducem diverse probleme neauzite și nevăzute. Mulțumim!

E.S., tânără cu surdocecitate din programele Sense Internațional România

La mulți ani, SENSE INTERNAȚIONAL ROMÂNIA! Felicitări pentru SENSul pe care îl oferiți an de an proiectelor destinate elevilor și tinerilor cu surdocecitate și dizabilități senzoriale multiple! A fost o onoare pentru mine să vă cunosc și să particip la un astfel de mediu de învățare. Acest schimb de experiență este benefic tuturor partenerilor din învățământul special. Alături de colegii mei de la Liceul Tehnologic Special Gheorghe Atanasiu vom continua să facem proiecte frumoase alături de voi!

L.B., cadru didactic

Am petrecut 2 zile alături de profesioniști desăvârșiți în domeniul surdocecității, 2 zile în care ne-am îmbogățit cu expertiza practicienilor și am co-creat noi contexte și direcții. Mulțumesc echipei Sense pentru această minunată ocazie de învățare și schimb de experiență, atât de utilă! 🤗
M.D., cadru didactic

Povestea mea

În perioada 19 – 22 ianuarie 2023, am petrecut câteva zile minunate la Brașov împreună cu un grup de 12 tineri frumoși, talentați și curajoși. Într-un cadru sigur și protectiv am experimentat ce înseamnă încrederea, încrederea mea în ceilalți, dar și încrederea celorlalți în mine. În același cadru, fiecare participant a împărtășit celorlalți povestea sa despre surdocecitate, iar cu ajutorul unor carduri metaforice am explorat împreună cum a fost pentru fiecare în parte propria-i copilărie.

L-am întrebat pe unul din tinerii participanți, ce poate el să facă la fel sau diferit față de ceilalți...

Răspunsul lui:

Ce pot să fac? Aceleași lucruri pe care le poate face oricine. O abilitate specială pe care cred că o are o persoană cu surdocecitate, dar și toată lumea care a trecut printr-o viață un pic mai grea, este o empatie mai mare în comparație cu cei care au trecut printr-o viață mai ușoară, au o altfel de înțelegere a lumii.

Apoi, l-am întrebat ce le-ar transmite altor persoane cu surdocecitate.

Răspunsul lui:

Chiar dacă ce ți-ai propus este greu, asta nu înseamnă că este imposibil. Faptul că este greu, dă o satisfacție mai mare la final.

Cât despre plimbările în natură, am avut parte de momente cu ploaie, momente cu zăpadă, dar și momente cu soare. În toate aceste momente zâmbetul și bucuria ne-au însoțit la fiecare pas.

Mă bucur foarte tare că am luat parte la acest eveniment, alături de voi! De fiecare dată mă întorc acasă cu bateriile încărcate și cu dorința de a mă implica și mai mult, pentru că am văzut că se poate! Exemplele voastre de reușită în rândul elevilor și tinerilor cu surdocecitate pe care i-ați sprijinit de-a lungul anilor stau mărturie pentru importanța muncii și misiunii voastre! 

D.L., însoțitor

A fost o experiență minunată alături de persoane extraordinare, implicate, calde și foarte iubitoare. M-am bucurat să reîntâlnesc o parte din participanții care m-au impresionat prin cât de mult "au crescut" dar am rămas plăcut surprinsă și de noii participanți. 

M.D. interpret LSR

Această activitate face parte din proiectul "Educație cu SENSE" finanțat de Fundația Nelumbo și Sense International UK.