8 femei cu surdocecitate

Vă propunem ca astăzi, 8 Martie, să cunoaștem poveștile de viață a opt femei cu surdocecitate care, prin puterea și determinarea lor, au spart barierele create de lipsa văzului și auzului și au reușit să demonstreze că nimic nu este imposibil.

Victorine Morriseau (1789-1832, Franța) a fost prima persoană cu surdocecitate despre care se cunoaște care a învățat un limbaj formal de comunicare (în context religios).

Laura Bridgman (1829 –1889, S.U.A.) a fost primul copil cu surdocecitate educat în Statele Unite ale Americii, cu peste 50 de ani înaintea lui Helen Keller. La vârsta de doi ani, din cauza scarlatinei, își pierde văzul, auzul, mirosul și gustul. Ajunge la Institutul Perkins pentru Nevăzători unde învață să comunice folosind dactileme adaptate tactil și Braille.

Ragnhild Kåta (1873 – 1947, Norvegia) a fost prima persoană cu surdocecitate din Norvegia care a primit o educație formală. La vârsta de trei ani, și-a pierdut patru din cele cinci simțuri: văzul, auzul, gustul și mirosul, cel mai probabil din cauza scarlatinei. La vârsta de 15 ani, începe cursurile Institutului pentru Deficienți de Auz Hamar unde învață să citească și să scrie în Braille, dar și să vorbească. A învățat să brodeze, să tricoteze și să țeasă, reușind astfel să devină independentă.

Helen Keller (1880 – 1968, S.U.A.) este probabil cea mai cunoscută persoană cu surdocecitate din lumea întreagă. O femeie extrem de puternică, a devenit scriitoare și militantă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, în ciuda faptului că, la vârsta de doar 1 an și jumătate, și-a pierdut complet atât văzul cât și auzul, din cauza unei boli – cel mai probabil meningită. Cu ajutorul profesoarei sale, Anne Sullivan, la rândul ei o persoană cu deficiențe de vedere, a învățat să comunice, urmând apoi cursurile Institutului Perkins pentru Nevăzători și apoi Universitatea Harvard, devenind prima persoană cu surdocecitate licențiată în arte.

Yvonne Pitrois (1880 –1937, Franța) a fost scriitoare. La vârsta de 7 ani, și-a pierdut auzul din cauza febrei cauzate de o insolație, fiindu-i profund afectată și vederea. A scris numearoase articole în Franța, Anglia, Elveția și Statele Unite iar la vârsta de doar 18 ani a publicat prima sa carte. A devenit membră a Academiei Franceze în 1929.

Alice Chapman (1901 –1966, Australia), prima persoană cu surdocecitate ce a beneficiat de educație în Australia. Și-a pierdut atât văzul cât și auzul la doar doi ani, din cauza meningitei. A învățat să comunice la Institutul pentru Deficienți de Auz, școală pe care a absolvit-o și unde a și rămas ca profesoară.

Olga Skorokhodova (1911 – 1982, U.R.S.S.) a fost om de știință, terapeut, profesor și scriitor. S-a născut într-un mic oraș din U.R.S.S. (acum Ucraina) iar la vârsta de cinci ani și-a pierdut atât vederea cât și auzul din cauza meningitei. La vârsta de 13 ani ajunge la Școala clinică pentru copii cu surdocecitate unde, sub îndrumarea profesorului Ivan Sokolyansky, învață să vorbească și să comunice. A devenit cercetător la Institutul pentru Persoane cu Dizabilități din cadrul Academiei Sovietice de Științe ale Educației.

Theresa Poh Lin Chan (1943 –2016, Singapore), scriitoare și profesoară, și-a pierdut auzul la vârsta de 12 ani și văzul doi ani mai târziu. A fost acceptată la Institutul Perkins pentru Nevăzători, unde a aprofundat studiile de matematică, a învățat să danseze, să călărească, să se dea cu patinele și să tricoteze. Tot acolo și-a împlinit marele vis, acela de a o cunoaște pe Helen Keller. Ulterior, a devenit profesoară la Școala pentru Nevăzători din Singapore.

Sursa informatie si foto: Wikipedia