Redăm mai jos traducerea articolului apărut pe site-ul Oficiului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului intitulat COVID-19: Cine protejează persoanele cu dizabilități?
GENEVA (17 martie 2020) – ”S-a făcut prea puțin pentru a le oferi persoanelor cu dizabilități îndrumarea și sprijinul de care au nevoie pentru a fi protejați pe durata pandemiei cu COVID-19, deși multe dintre aceste persoane sunt parte a grupului în situație de risc”, a avertizat azi Raportorul ONU pentru drepturile persoanelor cu dizabilitati, Catalina Devandas.
”Persoanele cu dizabilități se simt lăsate în urmă”, menționează expertul în drepturile omului. ”Măsurile de izolare, precum distanțarea socială și auto-izolarea, pot fi imposibil de pus în practică de către cei care se bazează pe sprijinul celorlalți pentru a mânca, a se îmbrăca sau a se spăla”.
”Acest sprijin este esențial pentru supraviețuirea lor, iar Statele trebuie să ia măsuri adiționale de protecție pentru a garanta continuitatea sprijinului în deplină siguranță pe perioada crizei.”
Expertul ONU a menționat că măsurile de adaptare rezonabilă sunt esențiale pentru a le permite persoanelor cu dizabilități să reducă contactele și riscul de contaminare. Acestora ar trebui să li se permită să lucreze de acasă sau să poată intra în concediu plătit, pentru a avea un venit garantat. De adaptări rezonabile ar trebui să poată beneficia atât familiile cât și cei ce au în îngrijire persoane cu dizabilități.
”Accesul la sprijin financiar suplimentar este de asemenea vital pentru a reduce riscul ca persoanele cu dizabilități și familiile lor să ajungă într-o stare mai accentuată de vulnerabilitate și de sărăcie”, a explcat ea.
”Multe persoane cu dizabilități depind de servicii care au fost suspendate sau pot fi în situația de a nu avea bani suficienți să își facă rezerve de alimente sau medicamente, sau nu-și permit costul suplimentar dat de livrarea acasă a produselor”.
Devandas a menționat de asemenea că situația persoanelor cu dizabilități din instituții, din unități de psihiatrie și închisori este cu atât mai gravă, dat fiind riscul ridicat de contaminare și lipsa unei supervizări din exterior, agravat de utilizarea unor măsuri de urgență în scopuri medicale.
”Restricțiile ar trebui să se bazeze pe folosirea de măsuri cât mai puțin invazive pentru a proteja sănătatea publică” spune ea. ”Limitarea contactului cu cei dragi lasă persoanele cu dizabilități total neprotejate în fața oricăror forme de abuz sau neglijare în instituții.”
”Statele au responsabilități crescute pentru această populație, dată fiind discriminarea structurală căreia trebuie să îi facă față”.
Expertul ONU subliniează că persoanele cu dizabilități merită să fie asigurate că supraviețuirea lor este o prioritate și solicită statelor să stabilească protocoale clare în serviciile de urgență din sănătate publică care să garanteze că, atunci când resursele medicale sunt limitate, inclusiv măsurile de salvare a vieții, acestea nu vor discrimina împotriva persoanelor cu dizabilități.
”Pentru a face față pandemiei, este crucial ca informația privind prevenirea răspândirii infecției cu coronavirus să fie accesibilă tuturor”, a explicat ea.
”Campaniile de informare publică ale autoritățile naționale din sănătate trebuie să fie disponibile publicului în limbajul semnelor, prin mijloace, moduri și formate accesibile, inclusiv tehnologie digitală accesibilă, subtitrare, mesaje text, limbaj simplu și ușor de citit.”
”Organizațiile persoanelor cu dizabilități ar trebui consultate și implicate în toate etapele de răspuns la COVID-19,” a concluzionat Devandas.
Sursa: https://www.ohchr.org/EN/NewsEvents/Pages/DisplayNews.aspx?NewsID=25725&LangID=E