Iulia este câștigătoarea Premiului I la Concursul de eseuri organizat de Fundația Sense Internațional România, concurs organizat în baza parteneriatului cu Universitatea Babeș Bolyai, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Departamentul de Psihopedagogie Specială. Concursul, intitulat ”Cum ar arăta o zi din viața mea dacă aș fi o persoană cu surdocecitate?” s-a desfășurat în perioada decembrie 2021 - februarie 2022.

Alături de cărți de specialitate din domeniul surdocecității, Iulia va beneficia de Bursa ”Vasile Adamescu”, bursă de participare la Cursul de inițiere în domeniul surdocecității organizat în perioada 28 februarie - 15 aprilie 2022.

Vă invităm să aflați câteva lucruri despre Iulia și să citiți eseul ei.

Numele meu este Mikloș Iulia, am 19 ani și sunt studentă în anul 1, în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, specializarea Psihopedagogie Specială, Universitatea Babeș Bolyai Cluj Napoca.

De obicei, folosesc puține cuvinte pentru a mă descrie. Îmi place să spun despre mine că sunt iubitoare, autentică, puternică și curioasă. Perfecționismul mă definește încă de când eram micuță, fiind presărat pe alocuri cu note de încăpățânare.

Îmi doresc să inspir, iar în locurile unde am ajuns și voi ajunge să aduc mereu un zâmbet, o vorbă caldă sau chiar o schimbare importantă, benefică.

Cum ar arăta o zi din viața mea, dacă aș fi o persoană cu surdocecitate? Imaginația nu mi-a a fost suficientă pentru a putea răspunde acestei întrebări. Astfel, am mers pe calea descoperirii. Într-o dimineață de sâmbătă, acasă fiind, am înșfăcat o pereche de căști antifonice, pe care tata le folosea în timp ce tundea gazonul, o mască pentru somn găsită pe noptiera mamei mele și am pornit în lume. Am încercat să îndeplinesc task-urile pe ziua respectivă.

Sarcina numărul unu a fost prepararea cafelei de dimineață. Aveam în minte reprezentarea felului în care arată aparatul de cafea și unde pe suprafața acestuia se află butonul on/off. La noi în casă, cafeaua are locui ei, deci știam că se află pe raftul de sus, partea dreaptă, într-un borcan mare de sticlă. Partea dificilă a fost căutarea laptelui, deoarece acesta nu are un loc specific în frigider. Într-un final, după o procedură de tipul încercare-eroare, am găsit și laptele. Fără să văd, mi-am dat foarte greu seama de cantitățile puse în pahar, așa că am folosit o ceașcă micuță pentru a măsura precis și nu ochiometric (cum făceam înainte). În timp ce așezam laptele, cafeaua și cănile la loc, am realizat cât de importantă e ordinea în viața unei persoane cu surdocecitate.

A doua sarcină a fost cea de a-mi face curat în cameră. Făcând ordine pe birou, am dărâmat din greșeală cutia mea cu pixuri, creioane. Nu mi-am dat seama de acest lucru până în momentul în care am călcat pe o ascuțitoare. Auzisem un sunet scurt și ciudat când cutia a căzut, dar l-am perceput ca venind de departe, intensitatea acestuia fiind una foarte mică. Aventura a început când m-am pus să adun creioanele și pixurile. Dintr-o aventură mereu te alegi cu ceva, poate un suvenir. Ei bine, eu m-am ales cu un cucui zdravăn, fiindcă în concepția mea, biroul s-ar fi aflat mai departe, nu chiar deasupra capului meu.  Când a venit ora mesei, i-am spus mamei să nu îmi dezvăluie ce se află în farfurie. Astfel, am mirosit fiecare aliment și am ajuns la concluzia că nu știam cum miroase mazărea.

În restul zilei am petrecut timp cu sora mea mai mică. I-am explicat cum trebuie să vorbească cu mine ca să o pot înțelege, i-am spus că sunetul e o vibrație și dacă vorbește mai încet, eu îmi pot așeza mâna pe pieptul ei pentru a percepe mai bine sunetele emise de ea.

Această experiență m-a făcut să mă gândesc la diferite aspecte. Mi-am pus întrebări precum: dacă aș fi avut de făcut cumpărături, cum aș fi mers până la magazin? (Dat fiind faptul că satul unde locuiesc nu este accesibilizat în favoarea persoanelor cu dizabilități senzoriale.)

După această zi, aș încuraja fiecare persoană să întreprindă o astfel de activitate; dacă nu pe durata unei zilei întregi, măcar în timpul realizării unei sarcini aparent banale, cum ar fi spălatul pe dinți dimineața. Mai mult decât orice, este vorba despre conștientizare.