Mădălina are 24 de ani și este studentă la un masterat de psihologie clinică. A fost o luptătoare din prima zi de viață: medicii nu i-au dat prea multe șanse când s-a născut și chiar și acum se miră când îi văd istoricul medical.
Tânăra are surdocecitate, poartă aparat auditiv și ochelari de vedere, dar mult timp s-a considerat o persoană cu deficiență de auz.
„Am deficiență de vedere din naștere, iar la vârsta de 6 ani, în urma unui tratament, mama a depistat că am și o pierdere de auz, lucru confirmat de mulți medici. Multă vreme, m-am considerat o persoană cu deficiență de auz până când domnul Vasile Adamescu a lansat o carte pe care mi-am dorit-o foarte mult”, povestește Mădălina.
Potrivit acesteia, faptul că a aflat despre surdocecitate a reprezentat o oportunitate pentru ea.
“Mi-am gestionat și înțeles mai bine trăirile când am aflat că am ambele deficiențe, am și decis să plec de la școala de surzi și să merg mai departe la facultate. Simpla curiozitate SurdoCE?! mi-a adus multe lucruri frumoase.”
Pe domnul Vasile Adamescu l-a cunoscut la o activitate organizată de Fundația Sense Internațional România. Își amintește întâlnirea ca pe un eveniment major, care a construit foarte mult în povestea ei.
„A reușit să dea peste cap lucruri din mintea și din sufletul meu, mă gândeam că dacă el a reușit, pot și eu! A fost o inspirație și o dovadă a faptului că, deși nu vezi și nu auzi, poți să faci mult mai multe, ești dincolo de ce presupune dizabilitatea, Acesta este și un principiu din psihopedagogie: dizabilitatea e ceva ce ai, handicapul ți-l impune societatea… Mi-a transformat handicapul în dizabilitate”, adaugă tânăra.
Ea crede că întâlnirea cu SIR și cu domnul Adamescu a venit ca un răspuns la întrebările pe care le avea.
„Povestea lui a fost răspunsul care a venit după mulți, mulți ani! Contează foarte mult ce pui în grădina ta, ce semințe pui, pentru că la un moment dat o să răsară, chiar dacă durează mult până când aceste semințe se prind și cresc”, mai spune Mădălina.
În cei 8 ani de când participă la activitățile SIR, a plantat multe semințe: mai întâi ca participant, apoi ca voluntar și acum, ca parte din echipă.
Propunerea de angajare a venit într-un moment în care se simțea dezorientată. După ce a absolvit facultatea, și-a luat un an de pauză să se gândească ce își dorește să facă mai departe, dar, privind în urmă, crede că acea pauză a ajutat-o să se cunoască mai bine.
“Propunerea a fost ca un mesaj care îmi spunea: Nu te îngrijora, lucrurile se vor întâmpla cum trebuie să se întâmple! Cred că sunt necesare aceste momente de dezorientare în viață pentru că ne ajută să găsim înapoi calea pe care trebuie să mergem, de care avem nevoie, de fapt”, subliniază Mădălina.
Unul dintre lucrurile pe care le exersează acum în proiectele SIR este răbdarea, alături de multe alte lucruri care construiesc la persoana care este azi.
“Cred că totul a venit în completare, toate lucrurile pe care le-am învățat. Faptul că am rămas, că a existat o colaborare între SIR și școala mea, faptul că am fost propusă să fac parte din proiecte... De-a lungul timpului, am cunoscut aici multe persoane pe care le admir foarte mult. Totul vine cu provocări și mă învață lucruri!”
Mădălina coordonează grupul de tineri cu surdocecitate cu care lucrează SIR, alături de o altă colegă cu această dizabilitate. Interpretează în limba semnelor de fiecare dată când e nevoie, le povestește persoanelor noi despre surdocecitate și drepturile lor. Consideră că e foarte important că în proiectele SIR sunt promovate drepturile persoanelor cu dizabilități deoarece și ea, și alte persoane pe care le-a întâlnit au fost neîndreptățite în anumite situații și nu își cunoșteau drepturile. Acum îi ajută și pe alții să le afle și se bucură când poate fi de folos.
Mădălina crede foarte mult în puterea educației și se luptă pentru o educație incluzivă. A învățat să nu renunțe ușor atunci când nu îi iese ceva din prima și să meargă înainte, fiind atentă pe cine lasă în grădina ei.
Pentru viitor, își dorește propriul cabinet de psihoterapie, unde să îi susțină pe cei care au nevoie și să facă inclusiv cercetări pe tema dizabilității.
Ce poți face, în opinia Mădălinei, dacă ai o dizabilitate? "Poți să visez, să râzi, să fii pozitiv, să mergi înainte căci înapoi ai fost deja!"
Ce înseamnă surdocecitate? Care sunt provocările și dificultățile cu care se confruntă persoanele cu surdocecitate?
”Surdocecitatea este atunci când nu auzi deloc sau parțial; vezi puțin sau deloc”
a concluzionat Iulian, unul din tinerii participanți la primul atelier de lucru organizat în cadrul proiectului Vocea persoanelor cu surdocecitate din România. Atelierul a avut loc în perioada 3 – 6 noiembrie, la Predeal. Un grup de 19 tinere și tineri cu surdocecitate, împreună cu 3 părinți, 3 profesori însoțitori și echipa Sense Internațional România, au parcurs împreună primii pași în constituirea unui grup al persoanelor cu surdocecitate în România.
”Devenind un grup, participând la activități împreună și povestind celorlalți despre faptul că noi avem surdocecitate”
sunt doar câteva din ideile transmise de Delia, o tânără participantă cu surdocecitate.
Emina, o participantă cu surdocecitate a rezumat frumos discuțiile grupului pe această temă:
”Pentru că este important să fim uniți într-un țel, într-un plan sau proiect, să fim atenți unii la ceilalți, să avem încredere unii în ceilalți și în reușitele noastre. În grup împărtășim activități plăcute, ne cunoaștem calitățile, găsim soluții la problemele noastre, iar experiențele celor din grup ne ajută pe toți. Ajungem să cunoaștem motivele de apreciere dintre noi, să ne acceptăm calitățile și deficiențele, învățăm ce înseamnă curajul de a evolua, învățăm să trăim momente vesele la întâlniri, învățăm să zâmbim și să fim fericiți pentru succesele noastre.”
Participanții s-au familiarizat cu bastonul alb-roșu, simbol al surdocecității așa cum a fost el ales de curând de către World Federation of the Deafblind, folosindu-l în timpul unei ieșiri în natură. Au pus în scenă piese de teatru despre accesibilitate, muncă, participare la viața politică, libertate și siguranță, pornind de la o formă accesibilă, easy-to-read (ușor de citit) a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități. Finalmente, folosind culori, pensule și palme, au creat picturi minunate pornind de la cuvinte precum libertate, oportunități, egalitate, respect și acces egal, așa cum și-au le-au imaginat ei.
Acest atelier a fost primul dintr-o serie de patru astfel de activități prin care ne propunem să identificăm un grup de 40 de persoane cu surdocecitate care să aibă o voce, să își cunoască și să lupte pentru propriile drepturi.
”Vocea persoanelor cu surdocecitate din România” este un proiect derulat de Fundația Sense Internațional România în parteneriat cu Sense International, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org